«nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine»

Gasim in Sfanta Scriptura, mai exact in epistola catre Galateni a Sf. Ap. Pavel: «M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine» (Gal. 2,20). Greu lucru de inteles, dar mai greu de crezut, dar si mai greu de asumat. Am putea spune - chiar imposibil - fara dobandirea Duhului Sfant. Aici se pare ca ne blocam, dar...

Il avem pe Hristos Domnul intru noi inca de la botez, de atunci de cand ne-am unit cu Hristos. Il avem dar nu simtim asta, noi fiind oameni concreti vrem sa vedem, sa simtim, sa pipaim. Sa zicem, ca totusi credem ca ne-am unit cu Hristos si ca El exista real intru noi. Este un inceput. Pentru a-L lasa sa creasca in noi, noi insine trebuie sa ne micsoram - dupa cum zice Sf. Ioan Botezatorul. Sa ne mai golim de egoul care forteaza deja preaplinul nostru.

Aici intervine smerenia, de care nu ne vom bucura decat odata cu despatimirea. Despatimire - un cuvant generic pentru a defini totalitatea virtutilor crestine, dupa cum spun Sfintii Parinti. Odata porniti pe calea despatimirii, ajutati de duhovnic (facand ascultare) si prin Harul Duhului Sfant, incepem adevarata lupta; si apoi lupta dupa lupta - cele din razboiul nevazut - care nu se termina decat odata cu plecarea la Domnul.

Doar asa Hristos devine tot mai evident intru noi, iar noi devenim tot mai nesemnificativi, atat in ochii nostri cat si in ai semenilor.

Petru J.

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer