Omul – Templu al Duhului Sfânt

Trebuie să-L vedem pe Hristos în toți oamenii care ne ies în cale. Dar, rațional, putem avea o problemă: Mântuitorul Hristos, fiind Fiul lui Dumnezeu întrupat, este pentru noi modelul suprem de Om. Greu ne este a-L vedea pe însuși Hristos în toți semenii noștri.

Să încercăm altfel, să-l vedem pe celălalt mai bun decât pe noi, chiar dacă nu pare a fi. Poate-l auzim înjurând (să nu fie!), sau îl vedem făcând alte urâciuni. Să zicem în sinea noastră: „Doamne miluiește-l!” și să gândim că noi am făcut păcate mult mai mari. Pe de altă parte, „îi vedem păcatele, dar nu-i știm pocăința”, după cum ne spun Sfinții Părinți.

Cuvântul Sfintei Scripturi adeverește că suntem Temple ale Duhului Sfânt (1Cor 6,19). Pare a fi mai ușor a-i vedea pe oameni ca fiind Temple ale Duhului Sfânt, decât a-L vedea pe Hristos în fiecare om. Este mai acceptabil mentalului nostru a ni-L închipui pe Duhul Sfânt sălășluind în semenii noștri. Mai știm că acolo unde este Duhul Sfânt, este și Tatăl, este și Fiul. Așadar, întâlnind un om, întotdeauna gândul nostru ar trebui să fie: „Văzând, L-am văzut pe Domnul”.

Să facem acest exercițiu în fiecare zi, când întâlnim persoane, sau când vorbim, auzim, gândim despre persoane, și atunci Maica Domnului împreună cu toți Sfinții vor mijloci pentru noi spre a izbândi. Vom ajunge, cu mila Domnului, să devenim convinși, prin credință, că fiecare om este Templu al Duhului Sfânt. Iar de vom dobândi Dragostea adevărată, vom scăpa de dragostea egoistă, și-l vom putea iubi pe aproapele ca pe noi înșine; atunci Dragostea din noi (primită ca Har) va radia iubire în ceilalți, unindu-ne cu ei – ca mădulare vii ale lui Hristos – în Biserica cea Una.