Dragostea

Daca iubim cu intensitate si cu sinceritate, daca ne daruim sufleteste semenilor - lui Dumnezeu ne dăruim si pe Dumnezeu il iubim. Dragostea pentru semenii nostri este Har al Duhului Sfant intru noi.

Sa iubim din toata inima noastra, sa ne daruim cu toata fiinta noastra - asa cum Mantuitorul Hristos ni s-a daruit!

Golul lasat de plecarea - departe sau poate în vesnicie - a unei persoane iubite, va fi cu prisosinta umplut de dragostea pentru cei prezenti, daca-L lasam pe Dumnezeu sa salasluiasca in inima noastra.

Cred ca dragostea de Dumnezeu și dragostea de semeni se zidesc una pe alta si ca nu conteaza punctul de pornire, ci finalitatea, care trebuie sa fie: Toata dragostea noastra pentru Dumnezeu, care este izvorul dragostei si prin care putem iubi toata faptura.

Informaticienii ar numi acest lucru recursivitate, adica atunci cand in corpul de definire al unei proceduri, apelezi chiar procedura pe care tocmai o definesti, dar pe care n-ai definit-o inca.

Cu alte cuvinte, chemi dragostea lui Dumnezeu intru tine, pe care inca n-ai definit-o, pentru a-L putea iubi pe El, iubindu-i pe semenii tai, intru care exista Dumnezeu, adica iubire. Acest lucru repetitiv, pe nivele tot mai adanci, te duce la rezolvarea problemei, adica la Dumnezeu care este Dragostea desavarsita.

Pentru ca "El ne-a iubit primul", noi nu facem decat sa intram intru Dragostea Lui. Adica raspundem dragostei Lui prin dragostea noastra.

Citat:
Dumnezeu este iubire, si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el." (I Ioan 4, 15-16) "Noi Il iubim pe Dumnezeu pentru ca El ne-a iubit intai. Daca cineva zice: Il iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele sau il uraste, mincinos este. Pentru ca cel ce nu-si iubeste fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede. Si aceasta porunca o avem de la El: Cel care-L iubeste pe Dumnezeu, sa-l iubeasca si pe fratele sau." (I Ioan 4, 19-21)

Din epistolele Sfantului Apostol Pavel:
Citat:
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 13:
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 5:
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.

A spune ca-L iubesti pe Dumnezeu poate fi doar o declaratie comoda, a-i iubi insa pe semeni (mai ales daca-ti sunt vrajmasi) este ceva cuantificabil, faptic, vizibil. Cum poti dovedi iubirea ta fata de Dumnezeu, altfel decat prin iubirea de oameni si de toata creatura Lui? Daca nu-i iubim pe oameni, iubirea de Dumnezeu este o demagogie.

Nici nu conteaza prea mult daca intelegem sau nu iubirea. Conteaza cat de mult iubim, conteaza sa vorbim despre asta fiindca ne face bine, fiindca ne ridica in transcendent, in metafizic. Pas cu pas cu pas si fara oprire, simtim ca ne armonizam, ca ne acordam cu Dragostea cea datatoare de dragoste.

Petru J.