Pateric – Despre ascultare

Același zicea că a povestit unul dintre Părinţi: “Am fost răpit [la cer] și am văzut acolo patru cete. În prima era omul bolnav care mulţumește lui Dumnezeu. În a doua, iubitorul de străini, care îi primește și le slujește fraţilor. În a treia, cel ce petrece în pustie și nu vede nici un om. Iar în a patra, cel care șade în ascultare la un Părinte și i se supune în toate, pentru Domnul. Iar cel [care era acolo] pentru ascultarea lui purta o salbă și o pavăză de aur și avea slavă mai multă decât ceilalţi. Văzând acestea, l-am întrebat pe cel care mă călăuzea: ‘Cum de acesta, care-i cel mai mic, are mai multă slavă decât ceilalţi?’ Iar cel întrebat mi-a răspuns: ‘Pentru că iubitorul de străini și pustnicul și-au ales nevoinţele cu voia proprie, însă cel în ascultare și-a lepădat toate voile și atârnă de Dumnezeu și de Părintele său. De aceea s-a slăvit mai mult decât ceilalţi’”.
***
A zis Avva Iperehie: “Ascultarea este odor scump al monahului. Cel ce a dobândit-o va fi auzit de Dumnezeu și va sta cu îndrăzneală înaintea Celui Răstignit. Pentru că Domnul, Cel care S-a răstignit, S-a făcut ascultător până la moarte”.
***
Doi fraţi după trup s-au dus să vieţuiască într-o mănăstire. Dintre aceștia, unul era nevoitor, iar celălalt a ales ascultarea și orice îi zicea Părintele [duhovnicesc] făcea fără iscodire. Părintele îi zicea de multe ori: “Mănâncă dimineaţa!” Iar el mânca. Apoi, iarăși: “Nu mânca până deseară!” și nu mânca. Așa se întâmpla și în celelalte: orice îi poruncea, împlinea cu bucurie. și pentru ascultarea sa era slăvit de toţi în mănăstire. Fratele său, nevoitorul, pizmuindu-l, și-a zis în sine: “Îl voi încerca eu dacă are ascultare”. S-a dus la Părintele [duhovnicesc] și i-a zis: “Trimite-l împreună cu mine pe frate să mergem pentru o trebuinţă”; și Avva l-a slobozit să plece.

Când au ajuns la un râu, unde era mulţime mare de crocodili, îi zice nevoitorul fratelui: “Coboară-te și treci râul!” S-a coborât, iar crocodilii au venit la dânsul și îi atingeau trupul, fără să-l vatăme. Văzând aceasta, nevoitorul i-a spus: “Ieși din râu!” și a ieșit nevătămat. [Au pornit din nou la drum] și, călătorind ei, au văzut un cadavru aruncat pe cale. Nevoitorul a spus: “De-am fi avut vreo haină veche, l-am fi acoperit cu ea”. Fratele a răspuns: “Mai bine să ne rugăm și poate are să învie”. Au stat la rugăciune și, în timp ce se rugau, a înviat mortul. Nevoitorul se lăuda: “Pentru nevoinţa mea a înviat mortul”. Dumnezeu i-a descoperit Stareţului mănăstirii toate cele întâmplate. După ce s-au întors, Avva i-a spus nevoitorului: “De ce ai ispitit în felul acela pe fratele tău la râu? Să știi că pentru ascultarea lui a înviat mortul”.

Pateric


Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer