“Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”

„Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec” (Ps. 109,4).

Iar la Facere 14, 17-20 ni se spune:

17. Şi când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor.

18. Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt.

19. Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului.

20. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuială din toate.

Despre Melchisedec găsim și în Noul Testament, într-una dintre epistolele Sf. Apostol Pavel. Dar... se ivesc niște întrebări:

• De ce Melchisedec este amintit atât de puțin în Sf. Scriptură, el fiind deja preot al Dumnezeului celui Preaînalt, când l-a întâmpinat pe Avraam?

• De ce Dumnezeu n-a mers pe linia de descendență a lui Melchisedec, care era și preot și rege, deci avea un popor pe care Domnul Dumnezeu l-ar fi putut numi „popor ales”, din care să se întrupeze Mesia, ci a mers pe linia lui Avraam, care era doar la începutul descoperirii adevăratului Dumnezeu?

• De ce Mântuitorul este preot după rânduiala lui Melchisedec, despre a cărui rânduială eu știam prea puțin?

Ceva răspunsuri am primit, cum că Dumnezeu preștia despre spiritul de jertfă a lui Avraam, atunci când îi va cere să-l aducă pe Isaac ardere de tot. Sau cum că Melchisedec n-o fi avut urmași. Acestea și altele erau niște răspunsuri care nu mă mulțumeau.

Până-ntr-o zi când, printr-o împrejurare (legată de o cateheză ținută de Părintele meu duhovnic), am recitit Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, iar în capitolul 7 am găsit răspunsurile căutate:

1. Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat,

2. Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii,

3. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea.

Despre Melchisedec nu ni se spun prea multe în Sf. Scriptură, nici despre ascendenți, nici despre descendenți și nici despre sfârșitul lui, el fiind „Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea”.

El devine astfel prototipul Mântuitorului, o icoana a preoției veșnice a Fiului lui Dumnezeu, Care S-a născut din Tată fără mamă și din Mamă fără tată. Melchisedec era rege și preot – Mântuitorul Hristos este Împărat și Arhiereu. Regele-preot Melchisedec „i-a adus pâine şi vin” în dar lui Avraam – o alta preînchipuire a preoției lui Hristos și a Sfintei Euharistii.

Mântuitorul Hristos s-a întrupat din seminția lui Iuda, nu din cea tradițională a preoților leviți, preoție instituită de către Moise prin Aaron (o preoție omenească, preînchipuită chiar de către Avraam care-i dăduse zeciuială lui Melchisedec).

Preoția Hristică, cea a Noului Testament, în care ne aflăm și astăzi (până la a doua venire), este o preoție instituită chiar de către Domnul nostru Iisus Hristos la Cincizecime, când Duhul Sfânt a pogorât peste Sfinții Apostoli.

Dar stupoare – citind în Biblia Gala Galaction (1939), la Evrei 7,24 – am găsit următoarele: „Aici însă Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoție care nu mai trece la altul.” Cum adică „nu mai trece la altul”? m-am întrebat. Mi-am amintit atunci ce îmi spusese un neoprotestant, cu mulți ani în urmă, că preoția ortodoxă este o continuare a preoției iudaice, fiindcă în Creștinism nu există preoție. Nu puteam să cred așa ceva, dar nici nu aveam argumente să-l contrazic.

De aceea, având o bănuială, am căutat în Biblia BOR (1988) același verset, unde scrie: „Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică)”. Asta este cu totul altceva, adică este netrecătoare în sensul de veșnică, nu că n-ar trece la altul.

Am continuat căutarea în Biblia Cornilescu (neoprotestantă), unde Preoția Hristică e și mai clar desființată: «Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul.»

În Biblia Bartolomeu Anania găsim la același verset: „dar Iisus are o preoţie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac.” Aveam confirmarea din nou și din nou că Biblia Gala Galaction este incorect tradusă. Informându-mă ulterior pe Internet, am aflat că această versiune a Bibliei (Gala Galaction), fiind luată drept ortodoxă (deși nu scrie niciunde pe ea ca ar avea binecuvântarea Sf. Sinod BOR), „a dat apă la moară” neoprotestanților, care au folosit-o pentru a-și promova propria doctrină cultică printre ortodocși.

Concluzie:
Domnul nostru Iisus Hristos „este preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec” și „prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică)”. (vezi Evrei, cap. 7 integral aici…)