„Toţi sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos.”

[Către monahi(i), 1986]
Galateni 3,26.

„Toţi sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos." (în obârşie, în tranzit şi în final) -

[...] În vederea dobândirii cât mai evidente a chipului lui Hristos în noi, avem rânduite: lepădarea de sine, ascultarea şi tăierea voii, care, toate trele sunt unul şi acelaşi lucru, una şi aceeaşi nevoinţă, una şi aceeaşi „Cruce, în fiecare zi".

Şi fiindcă unul din defectele cele mai mari ale omului este acela că nu-şi poate da seama de defectele sale, şi-i ţinut de puterea vicleană în ciuma părerii că el ştie cum să trăiască, Dumnezeu a rânduit o ierarhie între oameni şi fiecare are pe cineva mai mare ca el, în dar şi rânduială, faţă de care-i dator să fie supus.

Aşadar, pentru a trăi în linişte trebuie să fii una din două: sau pe de-a-ntregul liber (de patimi), sau pe de-a-ntregul supus. Dar nu orice libertate e libertate, ci numai aceea pe care o dă Adevărul, după cuvântul Mântuitorului: „Adevărul vă va face liberi" (Ioan 8,32); şi nici „adevărul iluzie", care e sectar, ci Acela care e persoană divină şi consonanţă a Bisericii soborniceşti.

„Numai acolo unde fraţii trăiesc în unire Dumnezeu trimite daruri nesfârşite" (Psalmul 132,3); iar această unire, pe care o apără toţi laolaltă, e ridicată la valoarea de semn al recunoaşterii, că aceia sunt ucenicii şi prietenii Mântuitorului.

Şi cu cât cineva se apropie mai mult de Dumnezeu, prin ascultarea poruncilor, cu atât îşi vede mai mult defectele sale şi nu se mai ocupă de defectele altora.

Atunci ceea ce eşti, vorbeşte mai tare decât ceea ce spui.

PĂRINTELE ARSENIE BOCA – „ÎNGERUL CU CĂDELNIŢA DE AUR” (p. 434)

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer