Privatizarea lui Dumnezeu

Se generalizează tot mai mult la creștinii de astăzi sărbătorirea Crăciunului ca:

- simplă reuniune de familie, de la care lipsește, însă, tocmai… „Tatăl nostru”, adică „Pater familias” prin excelență;

- sărbătoare fără Sărbă­torit (Iisus Hristos), pentru că, deși este ziua Lui de naștere, din ce în ce mai puțini creștini se mai străduiesc să-L caute și să-L invite și pe El la aceasta, considerându-se că vine oricum, din oficiu;

- masă bogată în fel de fel de bucate, dar nu și în Hrana cea dumnezeiască - Sfânta Împărtășanie - ca încununare a postului, spovedaniei și slujbei tradiționale de Crăciun;

- „privatizare” a Prazni­cului ca atare, prin ruperea acestuia de Biserică și privarea lui de tot ce are mai sfânt; în schimb, înzorzonarea lui cu cele mai bizare elemente necreștine.

Creștinul de astăzi abando­nează postul și acceptă fel de fel de diete și regimuri alimentare; respinge pe preotul duhovnic și Taina Sfintei Spove­danii, în schimb dovedește de­plină încredere în psiholog ori psihiatru; părăsește biserica - aflată dintotdeauna în centrul comunității -, pentru o pseudo-biserică pe care pretinde că o poate purta în sufletul său și o poate deține și aca­să; fuge de Dumnezeul cel ade­vărat, revelat în Sfintele Scripturi și în tradiția bimilenară a Bisericii, pentru un dumnezeu de apartament sau, cum am spus, privat. 

 † Sebastian
 Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

sursa:  ziarullumina.ro