"Tâlcuiri la Sf. Isihie, Despre trezvie"

Meditație la cartea Arhimandritului Emilianos, "Tâlcuiri la Sf. Isihie, Despre trezvie"

Sursa tuturor înșelărilor duhovnicești, oricare ar fi ele, este lipsa smereniei. Dacă ne-am smeri până la moarte și am avea înrădăcinată în noi credința că suntem praf și cenușă și că „Nu suntem vrednici, frate, să primim daruri duhovnicești, oricât de sporiți ni s-ar părea nouă că suntem”, nu am cădea așa de ușor în înșelare. 

Trebuie să conștientizăm însă un lucru, că înșelare nu înseamnă numai să vedem îngeri de foc și de lumină, sau să vină dracul în persoană să ne ispitească. Astăzi dracul s-a stilat și el. Nu ne mai apare în persoană, fiindcă acum culege mai multe roade, dacă noi nu credem în existența lui. Azi dracul ni se înfățișează ca gând. 

Prin urmare, înșelare este orice gând stăruitor care-ți spune că ești ceva, care te înalță fie și numai puțin deasupra aproapelui, sub orice motiv ar fi, credința că tu ai agonisit un dar (sau că-l vei agonisi) și după aceea, strădania prostească de a nu pierde darul. De pildă, ne închipuim că ne-am agonisit smerenia, și apoi ne străduim în mod egoist să nu pierdem darul prin tot felul de smereli ridicole de care râde dracul de se îmbolnăvește, și ție, smeritul, la prima ispită sau la primul conflict îți sare muștarul cât colo.

sursa: Pagini de Filocalie

Cele mai vizitate postări

Marian Moise - Acatiste mp3

Poezii extrase din volumul „prin răscrucea timpului”