"Tâlcuiri la Sf. Isihie, Despre trezvie"
Meditație la cartea Arhimandritului Emilianos, "Tâlcuiri la Sf. Isihie, Despre trezvie"
Sursa tuturor înșelărilor duhovnicești, oricare ar fi ele, este
lipsa smereniei. Dacă ne-am smeri până la moarte și am avea înrădăcinată
în noi credința că suntem praf și cenușă și că „Nu suntem vrednici,
frate, să primim daruri duhovnicești, oricât de sporiți ni s-ar părea
nouă că suntem”, nu am cădea așa de ușor în înșelare.
Trebuie să
conștientizăm însă un lucru, că înșelare nu înseamnă numai să vedem
îngeri de foc și de lumină, sau să vină dracul în persoană să ne
ispitească. Astăzi dracul s-a stilat și el. Nu ne mai apare în persoană,
fiindcă acum culege mai multe roade, dacă noi nu credem în existența
lui. Azi dracul ni se înfățișează ca gând.
Prin urmare, înșelare este
orice gând stăruitor care-ți spune că ești ceva, care te înalță fie și
numai puțin deasupra aproapelui, sub orice motiv ar fi, credința că tu
ai agonisit un dar (sau că-l vei agonisi) și după aceea, strădania
prostească de a nu pierde darul. De pildă, ne închipuim că ne-am
agonisit smerenia, și apoi ne străduim în mod egoist să nu pierdem darul
prin tot felul de smereli ridicole de care râde dracul de se
îmbolnăvește, și ție, smeritul, la prima ispită sau la primul conflict
îți sare muștarul cât colo.
