Iordan

în cuget ești aievea privitor
străbați pustiul dinlăuntru
sub soarele ce-l arde
nisipul păcatelor rănește ființa
vârtejul de-ncleștare îți înrobește viul

se apropie ieșirea la râul vieții
și apa se întoarce...
Iordane, ce ți-e ție?

pornești să-L strigi lăuntric pe Iisus
și lumea începe a-nvia

ceasul rotește àcele-napoi
iar florile în muguri se întorc
și ca un vultur cu tinerețile-nnoite
spre cerul inimii îți iei avânt
în zbor de regăsire

30.05.2018 // petre-nicandru jigorea