lină tăcere

răstignită pe propriul arc al durerii
între lumină și întuneric vânezi răbdare
te ții agățată de cer
sperând că-ți ușurează depășirea de sine

ești chemată să vii înapoi
dar sensul drumului e unic
iar umbrele noastre nu se mai ating

lină tăcere învelindu-se-n lumină
bucură-te os căzut
spre cer întors
spre întâlnire

18 sep. 2018 // petre-nicandru jigorea