Ziua de Nastere a lui Dumnezeu
Cat de anormal stau […] lucrurile cu „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu. Dupa cum se raporteaza omul la sarbatoarea Nasterii Domnului, se vede clar cum ziua de nastere a lui Dumnezeu este cea mai asteptata „zi de nastere” de peste an. Fiecare om face investitii, vanzari si cheltuieli record, cumparaturi fara numar, pregatiri fara incetare, emotii si pregatiri de daruri.
Dar pentru ce toate acestea ? Oare nu pentru a ne bucura noi, de noi insine ?!
Desi este ziua altuia, ne-o serbam parca pe a noastra.
Toti oamenii de pe Pamant asteapta „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu, insa atat de putini o serbeaza precum se cuvine, punand in centru Persoana dumnezeiaca ce se naste in Betleem, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar nu pe ei insisi.
Cat de anormal este sa praznuim ziua de nastere a cuiva, iar acela nici macar sa nu fie invitat la masa. Oare de ce nu ne adunam sa petrecem in alta zi ?! Sunt atatea zile in cele trei luni de iarna.
Am ajuns sa serbam „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu, insa fara Dumnezeu. Aceasta este ca si cum am spune: „Prietene drag, iti vom serba ziua, dar sa nu te superi ca pe tine nu te vom chema.”
Nefiind chemat si El, in mijlocul atator pregatiri de iarna, mai mult se intristeaza Domnul, decat se bucura. Oare nu ne dam seama ca „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu nu trebuie sarbatorita in lipsa Lui ?! Oare noi nu ne-am intrista daca, de ziua noastra, toti s-ar aduna si ar petrece cu mare alai, fara a ne invita macar in mijlocul lor ?! Oare nu am suferi vazand ca aceia se folosesc de ziua noastra numai spre a petrece, spre a bea, spre a manca si spre a se distra, fara a ne acorda nici cea mai mica atentie.
Ziua de nastere este o zi unica. Ziua de nastere este inchinata persoanei care se naste. De ziua Lui de nastere, Domnul trebuie sa fie bucuros, iar nu intristat. Precum de ziua noastra, noi suntem bucuria tuturor, iar toti se aduna in jurul nostru, tot asa se cade si de „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu, sa ne bucuram de El si sa ne adunam in jurul Lui. Sa nu ajungem si noi a ne bucura fara a sti de ce si a praznui fara a sti ce.
Se pare insa ca, precum odinioara S-a nascut in pestera din Betleem, uitat si parasit de lume, tot asa se naste si astazi Domnul, uitat si parasit de oamenii care sunt prea ocupati sa se bucure pentru… nici ei nu stiu pentru ce.
Ce bine ar fi ca si noi sa ne numaram printre pastorii si magii care, trecand pe langa toate ale lumii, s-au oprit in fata pesterii celei tainice din Betleem si s-au inchinat Pruncului celui Preasfant. Cu siguranta aceia au serbat cum se cuvine „ziua de Nastere” a lui Dumnezeu, pana la adormirea lor in Domnul.
Teodor Danalache
sursa: crestinortodox.ro
