ORIZONT ORTODOX

Pr. Ștefan Negreanu – Cuvânt în Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic (31.05.2020)

Pentru ce suferă omul pe pământ, pentru ce duce ne­cazuri şi îndură rele? Suferim pentru că nu avem smerenie. În sufletul smerit viază Duhul Sfânt şi El dă sufletului libertatea, pacea, iu­birea şi fericirea. Suferim pentru că nu-l iubim pe frate. Domnul zice: „Iubiţi-vă unii pe alţii şi veţi fi ucenicii Mei" [In 13, 34-35]. Pentru iubirea de frate vine iubirea lui Dumnezeu. Dulce e iubirea lui Dumnezeu; ea este un dar al Duhului Sfânt şi în deplinătatea ei e cunoscută numai prin Duhul Sfânt. Dar este şi o iubire mijlocie, pe care omul o are atunci când se străduieşte să împlinească poruncile lui Hristos şi se teme să nu întristeze pe Dumnezeu; şi aceasta e un lu­cru bun. În fiecare zi însă trebuie să ne silim spre bine şi să învăţăm din toate puterile smerenia lui Hristos. Cuv. Siluan Athonitul – Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei

La vecernia Înălțării Domnului și Zilei Eroilor - 28.05.2020

Durerea este o putere sufletească pe care Dumnezeu a pus-o înlăuntrul nostru, cu menirea de a lucra binele, iubirea, bucuria, rugăciunea. Împotriva acesteia, diavolul izbuteşte şi ia această putere din bateria sufletului nostru şi o foloseşte spre rău, prefăcând-o în întristare şi aducând sufletul la moleşire şi nepăsare. Îl chinuieşte pe om, îl face robul lui, îl îmbolnăveşte sufleteşte. Există un secret: să prefaceţi lucrarea demonică într-una bună. Este greu şi este nevoie şi de o oarecare pregătire. Pregătirea este smerenia. Prin smerenie smulgeţi harul lui Dumnezeu. Vă dăruiţi iubirii lui Dumnezeu, adorării Lui, rugăciunii. Dar şi dacă le faceţi pe toate, tot nimic n-aţi izbutit dacă n-ai dobândit smerenie. Toate simţămintele rele – nesiguranţa, deznădejdea, dezamăgirea, care vor să stăpânească sufletul, se risipesc prin smerenie. Cel ce nu are smerenie, egoistul, nu vrea să-i tai voia, să-l atingi, să-l mustri. Se necăjeşte, se mânie, se răzvrăteşte, se împotriveşte, îl stă...

Iată, aşa sunt şi crucile pe care le suferim noi, ca acele cruciuliţe pe care le atârnăm la gât şi ne ocrotesc în viaţa noastră. Crezi că noi ducem vreo cruce mare? Numai Crucea lui Hristos a fost foarte grea, pentru că El, din dragoste faţă de noi, oamenii, nu a vrut să folosească pentru Sine puterea Sa dumnezeiască. Şi în continuare ridică greutatea crucilor întregii lumi şi ne uşurează de durerile încercărilor, cu dumnezeiescul Său ajutor şi cu dulcea Sa mângâiere. Cuviosul Paisie Aghioritul - "Cuvinte duhovnicești" sursa: doxologia.ro

Pr. Stefan Negreanu - Cuvant la Vecernie (24.05.2020)

Duminica Orbului - Cuvântul de învățătură al Pr. Lucian Farcașiu (24.05.2020)

Cuvântul de învățătură al Părintelui Ștefan Negreanu în Duminica Samarinencei (17.05.2020)

Rugăciune pentru bolnavi, către Sfântul Efrem cel Nou Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale? Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării. Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa ...

Toate ispitele si necazurile sunt biruite prin rabdare. Adu-ti aminte de numele acelora care au rabdat pana la moarte in timp de ispita, pana cand in gura lor saliva s-a schimbat in sange pentru ca nu voiau sa vorbeasca, sa carteasca. Pe acestia sa-i ai la mare evlavie si sa-i cinstesti ca martiri, ca marturisitori. Pe unii ca acestia eu ii iubesc nespus, ii cinstesc si pentru ei sunt gata, in dragostea lui Hristos, sa-mi vars in fiecare zi si ultima picatura de sange. Ii vezi ca, in timp ce sufera, prefera sa moara de o mie de ori, decat sa scoata din gura lor vreun cuvant aspru, rece. Si cand ii inabusa oamenii, si cand ii copleseste nedrepatea, si cand ii apasa propriul gand, acestia, luptandu-se, slabesc si cad ca morti. Si inca se mai lupta cu mintea impotriva ispitelor si iau asupra lor toate greutatile, suferind si suspinand. Nimic altceva nu doresc mai mult si nu iubesc mai mult decat sa aud ca aveti rabdare in ispite. Dumnezeu nu are nevoie de lucrarea omului. Se bucura...