Sa rabzi totul pana la moarte

Toate ispitele si necazurile sunt biruite prin rabdare. Adu-ti aminte de numele acelora care au rabdat pana la moarte in timp de ispita, pana cand in gura lor saliva s-a schimbat in sange pentru ca nu voiau sa vorbeasca, sa carteasca. Pe acestia sa-i ai la mare evlavie si sa-i cinstesti ca martiri, ca marturisitori. Pe unii ca acestia eu ii iubesc nespus, ii cinstesc si pentru ei sunt gata, in dragostea lui Hristos, sa-mi vars in fiecare zi si ultima picatura de sange. Ii vezi ca, in timp ce sufera, prefera sa moara de o mie de ori, decat sa scoata din gura lor vreun cuvant aspru, rece.

Si cand ii inabusa oamenii, si cand ii copleseste nedrepatea, si cand ii apasa propriul gand, acestia, luptandu-se, slabesc si cad ca morti. Si inca se mai lupta cu mintea impotriva ispitelor si iau asupra lor toate greutatile, suferind si suspinand. Nimic altceva nu doresc mai mult si nu iubesc mai mult decat sa aud ca aveti rabdare in ispite. Dumnezeu nu are nevoie de lucrarea omului. Se bucura insa si-l place nespus atunci cand, din dragoste pentru El, patimim si suferim martiriul. De aceea ne si incununeaza ca pe niste atleti, ne daruieste cu imbelsugare harul Sau.

[...]

Sa rabzi totul pana la moarte. De esti tanar sau batran, de te-ai luptat ani multi, daca nu rabzi pana cand iti dai sufletul, ca niste carpe vor fi socotite faptele tale in fata lui Dumnezeu.

Gheron Iosif Marturii din viata monahala