Smerenia este poartă deschisă pentru harul lui Dumnezeu (24 10 2018)
Invitat: Pr. Lect. Dr. Alexandru Corneliu Arion , Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației din Târgoviște
Postări
Sfânt și sfințenie în Sfânta Scriptură și în Scrierile Sfinților Părinți (04 02 2018)
TRINITAS TV: Invitat: Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc , Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu
Pictura din partea superioară a altarului Catedralei Naționale a fost finalizată
Pictura din partea superioară a altarului Catedralei Naționale a fost finalizată
Pr. Lucian Farcașiu – Despre Duhul Sfânt în cuvântul la praznicul Sfintei Treimi
Pr. Lucian Farcașiu – Despre Duhul Sfânt în cuvântul la praznicul Sfintei Treimi (8.06.2020)
Multe sunt necazurile drepților
Împotriva luptei şi a nevoinţei lăuntrice se pun întotdeauna piedici şi greutăţi din afară. Voi nu sunteţi din lume - spune și Domnul - Eu v-am ales, v-am desprins din ea; din acest motiv lumea vă urăşte . În lume veţi suferi . Şi, cu siguranţă, multe sunt suferinţele drepţilor . Oricine ar fi, puternic sau neputincios, dacă va începe să împlinească voia lui Dumnezeu, din inimă curată, fară a căuta să placă oamenilor, ci ţintind numai spre slava lui Dumnezeu, imediat vor apărea duşmăniri, nevoi şi necazuri. De aceea, toţi sfinţii - şi cu deosebire Isaac Sirul - consideră suferinţele ca semne deosebite ale virtuţii şi ale tuturor faptelor sufleteşti cu adevărat bune. Astfel încât, dacă faci un bine adevărat, te aşteaptă cu siguranţă suferinţa. Sfântul Teofan Zăvorâtul , Viaţa lăuntrică sursa: doxologia.ro
„omul cel duhovnicesc care se mântuieşte, se nevoieşte şi se numeşte lăuntric”
Când harul dumnezeiesc lucrează asupra omului, în inima lui, atunci harul lui pătrunde acolo cu conştiinţa sa, iar după el şi toate puterile sufletului şi ale trupului. De aici legea pentru petrecerea cea dinlăuntru; ţine conştiinţa ta în inimă şi prin încordare adună acolo toate puterile sufletului şi ale trupului: Petrecerea înlăuntru este propriu-zis închiderea conştiinţei în inimă, iar adunarea încordată acolo a tuturor puterilor sufleteşti şi trupeşti este mijlocul cel esenţial sau lucrarea, nevoinţa. Totuşi, ele se nasc reciproc una pe alta, aşa că una nu poate fi fără de alta. Cine e închis în inimă, acela e adunat, iar cine e adunat, acela e în inimă. Lângă conştiinţa din inimă, trebuie adunate toate puterile, şi mintea, şi voinţa şi simţirea. Adunarea minţii în inimă e luarea aminte, adunarea voinţii este veghea, trezvia, trei lucrări lăuntrice, prin care se înfăptuieşte adunarea de sine şi lucrează petrecerea cea dinlăuntru. Cine le are pe acestea şi încă pe toate, ace...