„Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele”

Sufletul unui om care s-a deşteptat şi s-a pocăit e ca un nou-născut. Adu-ţi aminte cum i-a vorbit Hristos lui Nicodim despre naşterea din nou a omului. Sufletul nou-născut are nevoie şi să fie hrănit cu învăţătura lui Hristos, şi să se curăţească prin post şi rugăciune, şi să se încălzească prin dragostea faţă de Ziditorul său, şi să se păzescă cu luare-aminte prin controlul gândurilor şi al dorinţelor de toate săgeţile şi pieirile.

Nu ne-a vestit oare, Mântuitorul prin apostolii Săi: dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele ? Nu a zis: păziţi o poruncă, ci: păziţi poruncile, adică pe toate. Iar poruncile lui Hristos privesc ostenelile noastre pentru propriul suflet. Nu o singură osteneală, ci multe osteneli.

Tu eşti pomicultor cunoscut. Câte osteneli nu îţi dai pentru un singur pom? Şi pe nici unul nu îl lăsăm. Şi atunci, cum să lăsăm noi fie şi o singură osteneală pentru sufletul nostru, singura noastră avere pe care mormântul nesătul nu o înghite ?
Iată, tu ai găsit de cuviinţă că pentru sufletul tău era de trebuinţă şi un pelerinaj la Ierusalim. 

Aceasta nu este o poruncă răspicată a lui Dumnezeu, şi totuşi tu, din dragoste faţă de Domnul tău şi pentru sufletul tău, ai luat asupră-ţi şi osteneala aceasta. Şi atunci, cum să trecem peste o poruncă răspicată a Mântuitorului nostru ca peste un lucru de mică însemnătate? Pace ţie şi bucurie de la Domnul!

Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 32-33

sursa: doxologia.ro

Cele mai vizitate postări

Marian Moise - Acatiste mp3

Poezii extrase din volumul „prin răscrucea timpului”