«Ce voi da în schimb Domnului?»

„Să spunem cuvintele lui David: «Ce voi da în schimb Domnului, pentru toate cîte mi-a răsplătit mie?». Ne-a adus de la nefiinţă la fiinţă; ne-a cinstit cu raţiune; ne-a dăruit meseriile ca ajutoare ale vieţii; ne scoate hrana din pămînt; ne-a dat animale ca să ne slujească; pentru noi ploile; pentru noi soarele; pentru noi frumuseţile munţilor şi ale şesurilor; pentru noi sînt pregătite retragerile din înălţimile munţilor; pentru noi curg rîurile; pentru noi izvorăsc izvoarele; pentru noi se întinde cît vezi cu ochii marea pentru a face comerţ; pentru noi bogăţiile din mine şi tot felul de desfătări. Toată creaţia ne oferă daruri, datorită harului bogat şi îmbelşugat făcut nouă de Dumnezeu, binefăcătorul nostru.”

Dar pentru ce să vorbim de binefacerile cele mici ale lui Dumnezeu? Pentru noi, Dumnezeu între oameni; pentru trupul cel stricat «Cuvîntul S-a făcut trup şi a locuit între noi»; cu noi, cei nerecunoscători, Binefăcătorul; la cei ce locuiesc în întuneric, Soarele dreptăţii; pe cruce, Cel fără patimă; în moarte, Viaţa; în iad, Lumina; pentru cei căzuţi, învierea, duhul înfierii, împărţirea darurilor, făgăduinţa cununilor şi toate celelalte, pe care nici nu-i uşor să le numeri, pentru care sînt potrivite cuvintele profetului: «Ce vom da în schimb Domnului, pentru toate cîte ne-a răsplătit nouă?»

Sf. Vasile cel Mare

PSB 17 - pag. 394 - Omilia a V-a