A fost „Steaua Magilor” o stea adevărată?

N-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus, dupa parerea mea, n-a fost nici stea, ci o putere nevazuta, care a luat chip de stea, se vede în primul loc din mersul ei. Nu este, nu este vreo stea care sa mearga pe cer cum a mers steaua aceasta; noi vedem ca si soarele si luna si toate celelalte stele merg de la rasarit la apus; steaua aceasta, insa, mergea de la miazanoapte la miazazi, ca asa se afla Palestina fata de Persia.

In al doilea loc, și din timpul in care s-a aratat putem vedea ca steaua aceasta n-a fost una din multele stele. Nu se vedea noaptea, ci ziua namiaza mare pe cind stralucea soarele; putere pe care n-o au nici stelele, nici luna; ca luna depaseste in stralucire pe toate celelalte stele, dar cind se ivesc razele soarelui, se ascunde indata si dispare. Steaua aceasta, insa, prin marimea stralucirii sale, a biruit si razele soarelui; stralucea mai tare decit ele; lumina mai puternic, desi era atita lumina. 

In al treilea rind, se vede ca nu era una din celelalte stele, pentru ca aparea si apoi iarasi disparea. Pe drumul pina in Palestina steaua se arata conducind pe magi; cind au ajuns in Ierusalim s-a ascuns; apoi iarasi, cind magii au parasit pe Irod, dupa ce-i spusesera pricina pentru care venisera si au plecat, steaua iar s-a aratat; si acest lucru nu poate fi miscarea fireasca a unei stele, ci a unei puteri inzestrate cu o ratiune deosebita. Nici nu avea un drum propriu; mergea cind magii trebuiau sa mearga; cind stateau ei, statea si ea; slujea tuturor celor de trebuinta. Era ca stilpul cel de nor din pustie: oprea si scula tabara iudeilor atunci cind trebuia. 

In al patrulea rind, se vede bine ca nu era o stea precum celelalte din chipul in care a aratat locul unde s-a nascut Pruncul. Ca n-a aratat locul raminind sus pe cer - de altfel nici nu putea sa le arate locul de raminea sus -, ci l-a aratat pogorindu-se jos. Stiti doar ca locul era atit de mic cit putea incapea o coliba, dar mai bine spus, cit putea incapea trupul unui prunc; iar o stea obisnuita nu putea sa arate un astfel de loc pentru ca o stea sta la o inaltime foarte mare si nu poate sa arate un loc atit de mic, nici sa-l faca cunoscut celor care vor sa-l gaseasca. 

De lucrul acesta poti sa te incredintezi uitindu-te la luna; desi este cu mult mai mare decit stelele, totusi pare ca este aproape de toti locuitorii lumii raspinditi pe o intindere atit de mare de pamint. Spune-mi, te rog, cum ar fi putut steaua sa arate locul asa de ingust al ieslei si al colibei de n-ar fi parasit inaltimea aceea, de nu s-ar fi pogorit jos si n-ar fi stat chiar deasupra capului Pruncului? Acest lucru il lasa evanghelistul sa se inteleaga cind spune: „Si iata steaua mergea inaintea lor, pina a venit si a stat deasupra unde era Pruncul." (Matei 2, 9)  

Sf. Ioan Gură de Aur – PSB 23, Scrieri III, pag. 78,79