Acoperământul Maicii Domnului

 

Sărbătoarea prăznuită pe 1 octombrie amintește de apariția Maicii Domnului în cartierul Vlaherne din Constantinopol în secolul al X-lea. La sfârșitul vieții Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, Andrei din Constantinopol, acesta împreună cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul și alți sfinți și îngeri, în timpul unei slujbe din Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne.

 

La ora patru dimineața, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stand în văzduh și rugându-se cu lacrimi. Sfântul Acoperământ era ținut în mâini deasupra capetelor credincioșilor. În jurul ei se aflau apostolii, sfinții și mucenicii. Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis către ucenicul său iubit, Epifanie: „O vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?” Iar Epifanie a zis: „O văd, Parinte, şi mă minunez!”. 

 

În acel moment, Constantinopolul era amenințat de o primejdie, cel mai probabil invazia rușilor kieveni din 907 sau 911, iar Maica Domnului a intrat în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat și, cu chipul plin de lacrimi, a rămas mai mult timp acolo pentru rugăciune. După acest episod al Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată și orașul a fost scutit de suferință. 

 

Acoperământul Maicii Domnului este prăznuit cel mai frecvent în bisericile de tradiție slavă, asta și pentru că Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos era considerat ca fiind de origine slavă. Prima prăznuire a acestei sărbători este cunoscută în Biserica Ortodoxă Rusă din secolul al XII-lea. Sărbătoarea a căpătat o mare popularitate în Rusia, iar de acolo a trecut și la români, sărbătorindu-se în mai multe mănăstiri din România.

 

Sursa:  libertatea.ro