fântâna
privești prin rotundul de piatră
cerul oglindit de adâncuri
vezi zboruri de păsări deasupra de nori
nu știi dacă ești vie
sau ultimul zbor te-a ridicat și pe tine
aerul mângâiat
de Lumina ce vine din ce în ce mai aproape
îți alină durerile atâtor dorințe ale pierzării
vasul din care bei tresare
când auzi o voce spunându-ți: dă-mi să beau
e început de timp
vechiul timp
deschide porțile încuiate ale memoriei
cel nou întoarce popoare
înspre apa vie
ce-și trage izvorul din El
și îți curge prin inimă
/P.N.
