Sfinții Împărați Constantin și Elena - 21 mai
Acest mare între împăraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin. Acest Constanţiu, după ce a fost primit de Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti.
Învăţând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după
acestea s-a numit întâiul împărat al creştinilor, l-a lăsat moştenitor
al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce Constantin a fost
înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste,
pe care le făcea în Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat de
dumnezeiasca râvnă şi chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât
împotriva lui Maxenţiu.Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i
s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind
semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui şi celor ce erau
vrednici.
Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul
Crucii pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a
aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit
pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin,
pornindu-se de la cetatea romanilor şi mergând pe cale voia să zidească o
cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul
Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare şi
i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în Bizanţ să-şi zidească
cetatea.
Deci, urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită
cetate pe numele său, pe care a şi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a
credinţei sale.
Şi deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a
adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit
credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl, iar
Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor.
A trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea
cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul
nostru; apoi, aceste părţi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a
fost aşezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în
împărăteasca cetate.
