ORIZONT ORTODOX

Pr. Ștefan Negreanu: „A treia zi de Paști – Luca și Cleopa” (22.04.2025)

Pr. Lucian Farcașiu: „A doua zi de Paști” (21.04.2025)

Pr. Ștefan Negreanu: ”Cuvânt după Ceasurile Împărătești din Vinerea Mare” (18.04.2025)

Poți să știi tot. Poți să ai argumente, doctrine, limpezimi intelectuale. Poți vorbi frumos, poți cânta, poți predica, poți înflăcăra audiențe. Poți să știi teologie, să cunoști Biblia pe de rost, să-ți înfrânezi trupul, să dai tot ce ai săracilor. Dar… dacă nu ai dragoste – reală, adâncă, curată – nu valorezi nimic. Ești doar zgomot. Așa spune Sfântul Apostol Pavel. Nu e vorba de romantisme. Nu e despre cuvinte drăguțe. E despre focul real care arde în inimă pentru celălalt. E despre acel ceva care, dacă lipsește, face totul inutil. Aramă sunătoare. Chimval răsunător. Adică o bucată de metal care face gălăgie. Frumos pe dinafară. Zero pe dinăuntru. Și asta doare. Pentru că mulți dintre noi trăim o formă de creștinism fără iubire. Spunem „Doamne, Doamne”, dar judecăm, bârfim, ne credem superiori. Ne batem cu pumnul în piept că „ținem dreapta credință”, dar în suflet e ură, dispreț, răceală. Știm dogme, dar nu știm să ascultăm. Ne rugăm, dar n-avem răbdare cu aproapele. Poate că azi, ma...

   Nu vorbi mai mult decât e nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui ... Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poţi, fugi de agitaţia, zgomotul şi zarva lumii ...! Linişteşte-te ...! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îţi pierde pacea sau timpul cu nimicuri ... Fă atât cât e nevoie ...  Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consumă cu toate problemele ei, şi de multe ori uităm că nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relaţia noastră cu Dumnezeu e cea mai importantă ...!  Avem nevoie de linişte, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul şi să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine, dar mai ales cu Hristos ...! În linişte, Dumnezeu îţi vorbeşte prin conştiinţa ta, ia aminte la ce îţi spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău ...!  Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul  sursa: Muntele ATHOS  

Pr. Lucian Farcașiu: ”Intrarea Domnului în Ierusalim” (13.04.2025)

Filioque e foarte subtilă, cum zice întrebarea, fiindcă reprezintă o culme greu de înțeles majorității. Dacă nu l-am fi avut pe Părintele Sofronie, nu știu ce am fi înțeles din asta. Filioque reprezintă un punct infintezimal de unde începe o răscruce, o despărțire de drumuri radical diferite. În ce sens? O istorie întreagă omul a încercat să-L caute pe Dumnezeu. Sunt mai multe lucruri pe care cu greu le-a înțeles, dar cu precădere persoana. Persoana s-a confundat cu individul. Individul este ultima formă de diviziune a unei specii, pe care nu o mai poți diviza. Poți diviza omenirea în tot felul de categorii, în neamuri, în etnii, în familii și apoi în persoane. Dacă mai divizezi o persoană o tai cu sabia în două și.. gata… s-a terminat cu persoana.    Dacă trăim ca animalele în termenii individului, acolo, cu precădere, se îndreptățește mândria și egoismul. Mândria este închiderea în sine, nu ca smerenia care se dăruiește celui iubit fără întoarcere asupră-și. Egoismul este...

Spunea Sf ântul Sofronie de la Essex o povestioară: „Un om s-a dus la Muntele Athos să în­trebe ce să facă să se mântuiască. Şi acolo i-au zis: «Să iubeşti pe Dumnezeu din tot sufletul tău şi din tot cu­getul tău şi din toată inima ta şi pe aproapele ca pe tine însuţi». Şi bietul om şi-a zis: «Asta nu pot! Pe Dumnezeu nu-L iubesc, mi-e frică de El, dar nu-L iubesc... iar pe aproapele nu-l pot suferi de cele mai multe ori. Trebuie să mai fie şi alte metode de mântuire, post, mătănii, ceva ce pot să fac...» Se duce la alt Părinte şi la altul şi stră­bate tot Muntele Sfânt fără să aibă vreo altă metodă... Atunci s-a aşezat pe o piatră şi şi-a zis cu toată deznă­dejdea celui ce caută o soluţie: «Ce voi face? Am nevoie de mântuire. Nu vreau să mă chinui aşa o veşnicie!» şi, i-a venit gândul: «Am să fac ce pot. Pot să fac ce aş face dacă aş iubi!». Şi mereu se întreba: «Ce aş face eu acum dacă L-aş iubi pe Dumnezeu?». Şi făcea. «Ce-aş face dacă l-aş iubi pe aproapele?». Şi făcea”. Fă ş...

"Vederea lui Dumnezeu" - Vladimir Lossky

Pr. Ștefan Negreanu: „Sf. Cuv. Maria Egipteanca” (6.04.2025)

Părintele Rafail Noica, un adevărat trăitor al ortodoxiei şi un vieţuitor al unei sihăstrii din zona Lăzeşti din Munţii Apuseni, a elogiat personalitatea marelui părinte duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe, Sofronie Saharov, și a arătat viața plină de virtute și de sfințenie a părintelui său îndrumător, lângă care a ucenicit mai bine de 30 de ani. În cadrul cuvântării sale părintele Rafail Noica a făcut referire și la anumite momente petrecute alături de părintele Sofronie în cei 30 de ani de ucenicie, precum și la îndemnurile și sfaturile oferite de acesta ucenicilor săi, pentru aducerea lor la dreapta credință și descoperirea cu adevărat a lui Dumnezeu. Părintele Rafail Noica i-a îndemnat, în cuvântul său duhovnicesc, pe toți cei prezenți, să înceapă să trăiască altfel, fără de păcat, iubind pe aproapele și pe Dumnezeu.