ORIZONT ORTODOX

Noi nu suntem conştienţi de viaţa noastră. Orice lucrare aici pe pământ, este şi lucrare şi în universul lui Dumnezeu. Iar noi întotdeauna lucrăm într-un chip rezervat, adică nesincer, dar nu numai lui Dumnezeu, ci nimănui nu-i place asta. Ştim că universul este a lui Dumnezeu, (că pământul) este planeta lui Dumnezeu, toate sunt ale lui, indiferent cine ne-a dat să facem lucrarea. Dacă persoana aceea este rea sau bună, evlavioasă sau nu, conştiincioasă sau nu în munca sa, ea va răspunde pentru asta. Noi nu trebuie să acordăm atenţie cui ne porunceşte, cine ne dă să lucrăm, noi trebuie să ştim că fiecare lucrare, aici pe pământ, este lucrare şi în universul lui Dumnezeu şi trebuie să lucrăm din inimă, fără rezerve. Când lucrăm astfel, suntem sloboziţi de împotrivirea lăuntrică. Fiecare faptă a noastră este un ajutor dat tuturor oamenilor, ieşire din cercul patimilor, în care ne aflăm întotdeauna. Aşadar, întotdeauna trebuie să fim sinceri. Atunci vor izvorî din noi: pacea, lini...

,,Doamne, Iisuse Hristoase, odihnește pe robii tăi” Se cuvine să ne rugăm cu atât mai mult pentru cei adormiți, față de cei vii, cu cât cei trecuți la cele veșnice nu se mai pot ajuta pe ei înșiși, pentru că, timpul pe care l-au primit de la Dumnezeu pentru a lucra mântuirea lor, s-a sfârșit. Când începem să spunem rugăciunea lui Iisus (pentru cei adormiți n.n.), cu sau fără șiragul de metanii pe mână, prima dată vom rosti câteva nume ale celor adormiți, părinți, rude, apropiați etc. Adică, doar prima dată, când vom ajunge la ,,odihnește pe robii tăi” vom spune aceste nume ale celor apropiați, și nu le vom repeta, mai apoi, de fiecare dată când vom spune rugăciunea, pentru ca mintea noastră să nu devină confuză, repetând continuu aceleași nume. Acolo, în acele cuvinte, ,,odihnește pe robii tăi”, sunt cuprinși toți frații noștri cei trecuți la Domnul de-a lungul veacurilor, dar, mai mult de atât, în mod separat, unic și deosebit, se află și cei ale căror nume le-am pomenit prima ...

Pentru multe se cuvine să ne rugăm, pocăindu-ne de păcatele noastre nenumărate, însă neîncetată şi de temelie trebuie să fie rugăciunea pentru ca Domnul să curăţească inimile noastre de răutate, să ne dea marile virtuţi creştineşti: blândeţea, smerenia, sfânta dragoste. Nicicând să nu uitaţi rugăciunea cea mai însemnată – rugăciunea pentru dobândirea dragostei. Rugaţi-vă pentru aceasta cum vă va pune Dumnezeu în inimă – de pildă, astfel: „Doamne, dă-mi sfânta dragoste, învaţă-mă să iubesc toţi oamenii: şi pe cei de aproape, şi pe cei de departe, şi pe cei credincioşi, şi pe cei necredincioşi, precum Tu, Doamne, ne iubeşti pe noi, pe toţi, păcătoşii şi ticăloşii”. Amin. Sfântul Luca al Crimeii - "La porțile Postului Mare. Predici la Triod" sursa: doxologia.ro

Nu te socoti om, atunci cand nu primesti har dumnezeiesc. Fara har, in zadar ne-am nascut oameni pe aceasta lume. Atat cat am reusit curatirea sufletului si luminarea, pe care am primit-o fiecare dintre noi aici, tot atat vom vedea pe Hristos de aproape, de clar, ne vom bucura de mireasma Acestuia si a celorlalti si vom tresalta de bucurie si mai mult. Ia aminte, nu te socoti om atunci cand nu primesti har . Harul vine cate putin si, numai ce se apropie de om, acesta se topeste ca ceara. In clipa aceea omul nu se mai cunoaste pe sine, desi mintea este atoatevazatoare si de o claritate desavarsita. In lucrarea aceea mai presus de fire nu poate sa se distinga pe sine, deoarece se uneste in intregime cu Dumnezeu. Dar pentru ca sa se implineasca toate acestea este nevoie de multe. Este nevoie de postul cel mai aspru ca sa scapi de sangele matern, sa se curate trupul, sa fuga murdaria. Prejudecatile, pe care le are omul din copilarie sa se indeparteze de la el. Apoi, la...

- Parinte, se poate ca cineva sa incerce sa se vada pe sine asa cum este si sa nu reuseasca? - Da, caci daca in incercarea aceasta a lui exista mandrie, nu se poate vedea pe sine precum este in realitate. Omul se vede mai bine pe sine atunci cand se oglindeste in altii. Dumnezeu da fiecarui om harisma ce-i trebuie ca sa se ajute, indiferent daca o pune in valoare sau nu. Daca o pune in valoare va ajunge la desavarsire. Si slabiciunile sunt ale noastre; fie ca le-am dobandit din propria noastra neatentie, fie ca le-am mostenit de la parinti, fiecare din noi trebuie sa faca nevointa pentru a se elibera de ele. Pana ne vom elibera, trebuie sa ne oglindim pe noi insine in cusururile celuilalt si sa ne cercetam unde ne aflam. Daca, de pilda, vedem in celalalt o slabiciune, imediat sa spunem: “Ia sa vad, nu cumva o am si eu?”, iar daca o avem, sa ne nevoim sa o taiem. - Parinte, si daca gandul imi spune ca nu am slabiciunea aceasta, ce sa-i raspund? - Sa spui: “Eu am altele mai ...

Eu zic asa: noi, daca vrem sa aparam Ortodoxia, sa stim ce aparam! Am zis de multe ori un lucru pe care l-am trait pe viu: Ortodoxia nu este altceva decat firea omului! Nu este o denominatie cum se zice in Apus, nu este o confesiune intre altele, nu este o filosofie intre altele. Ortodoxia nu se defineste prin separare de alte filosofii, Ortodoxia este insusi acel lucru pe care il cauta omul dintru inceput si-l va cauta pana in sfarsit. Asta este ce nu trebuie sa pierdem! Daca Cuvantul care s-a dat, Cuvantul mantuirii, a trebuit sa fie dat de Dumnezeu Insusi intrupat in conditiile noastre, prin jertfa pe care a suferit-o acest Cuvant al lui Dumnezeu, apai se cade, din nepasare sau din nestiinta, sa pierdem insusi intelesul acestui Cuvant, care este mantuirea? Pr. Rafail Noica

Trinitas TV: Credință și Cultură Azi Realizator: Vasile Bănescu Invitat: Andrei Pleşu

[...] dupa Invierea Domnului este vremea sa vedem daca Hristos a inviat si in inimile noastre, sa vedem daca aceste Pasti au rodit si in viata noastra de zi cu zi. Si cum putem verifica mai bine acest lucru, daca nu prin puterea de a rabda celor ce ne gresesc noua ?! Drept fiind, Hristos a rabdat toate pentru noi, iar noi, pacatosi fiind, ar trebui sa rabdam toate pentru insasi pacatele noastre. Hristos a fost rastignit, iar prin aceasta Jertfa Sa de pe Golgota El a vindecat inimile multora, de atunci si pana in zilele noastre. Tot asa si noi, fara a ne jertfi pe noi insine in fata celui de langa noi, nu il putem vindeca pe acela de neputintele sale, de orbire sufleteasca ori chiar de rautate. Ori de mergem cu metroul, ori de mergem cu masina, ori de mergem cu liftul, ori de petrecem multe ori la serviciu, ori de stam in familie, ori de ne intalnim cu prietenii, cat si orice altceva am face, Dumnezeu ne randuieste neincetat noi si noi prilejuri de a fi buni, de a ne smeri ...

Clip scurt prin care se arată viaţa în sălbăticie, dar şi izbăvirea care poate veni în ultima clipă.

Va puteti plimba cu mouse-ul in toate directiile. Sunt mai multe panoramari, le gasiti in stanga jos (List si scroll dreapta). In dreapta jos sunt butoane cu sageti si pentru full screen. Pentru zoom puteti folosi si rotita de scroll de la mouse. Link-ul este urmatorul: Biserica Invierii / Biserica Sf. Mormant - in 3D

Dacă în trupul şi psihismul nostru îi moştenim pe părinţii şi strămoşii noştri şi suntem urmaşii lor până la Adam, în nous (mintea inimii duhovnicesti - vezi si " Despre timpul prezent si despre mintea inimii " n.n.) suntem prezenţi cu toţii în Adam, omul total sau ipostatic, cum îl numeşte Părintele Sofronie de la Essex. Aşa înţelegem cum, în Sfânta Liturghie nu se repetă Jertfa Mântuitorului şi nici n-o comemorăm, ci devenim părtaşi la ea intrând în Împărăţia întemeiată pe ea. De aceea şi cântăm la praznice: Astăzi S-a născut Hristos, Astăzi a Înviat Hristos! La acest Astăzi avem acces prin nous şi pentru intrarea definitivă în el ca "Ziua a opta" ne pregătim prin viaţa noastră de creştini. Maica Siluana Vlad sursa: ceidinurma.blogspot.ro

Cu Ioan Gyuri PASCU:

Cel ce face milostenie este mai mare ca cel ce înviaza morţii Sf. Ioan Gură de Aur Creştinul bun îi iartă pe duşmani, îi miluieşte pe săraci, îi cercetează pe bolnavi, este smerit şi blînd cu toţi oamenii Părintele Cleopa Suntem datori ca în toată viata noastra sa miluim dupa putere pe aproapele nostru, atat prin milostenie materiala, cat si prin milostenie sufleteasca. Adica, sfatuire, mangaiere, carti sfinte, rugaciune pentru cei neputinciosi etc. Parintele Sofian A milui înseamnă a fi om Un Ieromonah Cine dă din suflet, primeşte înapoi de la Dumnezeu, cine dă obligat, primeşte plată de la oameni, cine nu dă deloc se lipseşte şi de dragostea oamenilor şi de cea a Lui Dumnezeu Anonim Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică Luca 12,33 sursa: cristiserban.wordpress.com

Multora dintre noi nu le place invitatia pe care o face Mantuitorul: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Ii deranjeaza lepadarea de sine, dar pierd din vedere ca fara ea, nu exista decat iubire posesiva si mandra, ori Dumnezeu pretuieste iubirea smerita. Ii supara sa auda de cuvantul cruce in a-L urma pe Hristos, caci acest termen invita la suferinta. Este adevarat ca suferinta este cea mai necunoscuta cruce, dar fiecare dintre noi trebuie sa o poarte. Unii ca urmare a caderii in pacate, altii pentru ferirea de cele pe care altfel le-ar savarsi si i-ar desparti de Dumnezeu si pentru intarirea virtutii, dupa cum se afirma in Filocalia I: "Sa nu spui ca se poate castiga virtutea fara necazuri: caci virtutea necercata in necazuri nu este intarita". Modul in care primim suferinta scoate la iveala cele ascunse in noi. Unora suferintele le aduc disperare, mergand chiar pana la sinucidere, in vreme...

Un tânăr călugăr obişnuia în fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la treburile zilnice, să se roage. Dar de fiecare dată când se aşeza în genunchi la rugăciune o mică pasăre venea la geamul lui şi începea să cânte. Cu cât călugărul se ruga mai intens cu atât mica pasăre cânta mai tare şi mai alert. Azi aşa, mâine aşa, până într-o zi când călugărul supărat că niciodată nu putea să se roage în linişte îi spuse lui Dumnezeu: - Doamne, fă să fie linişte, să-ţi pot trimite rugăciunea mea! În acel moment pasărea zbură de la geam şi se făcu o linişte deplină. Călugărul fericit se întoarse în camera lui şi căută să se roage. Dar de fiecare dată când începea o rugăciune, gândul îi zbura la treburile zilnice pe care le avea de obicei de îndeplinit şi uita de rugăciune. Neştiind ce să facă, se duse la stareţ şi-i povesti tot ce s-a întâmplat. Atunci stareţul îl întrebă: - Înainte, când te rugai, şi pasărea era la geamul tău, reuşeai să-ţi termini rugăciunile? - Da, reuşe...

Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu nu trebuie sa fie conditionata de cunoasterea sau intelegerea ratiunii (rostului) acestora. Mintea noastra poate cunoaste ratiunile poruncilor dumnezeiesti numai in masura in care aceasta este curata, iar curatia mintii se poate face numai prin implinirea poruncile lui Dumnezeu. Cunoasterea este conditionata de implinire poruncilor, insa implinirea lor nu trebuie sa fie conditionata de cunoasterea ratiunii lor, aceasta survenind in chip firesc. Implinirea poruncilor lui Dumnezeu nu trebuie privita ca pe un lucru datorat lui Dumnezeu, ci ca pe cea mai inalta datorie a noastra fata de noi insine. Astfel, nu Poruncitorul beneficiaza de pe urma poruncilor, ci noi, cei care le implinim cu credinta si cu dragoste. Sunt insa oameni care, neintelegand acest lucru, vad in porunci o povara greu de purtat, ca pe un lucru savarsit pentru altcineva, iar nu pentru ei insisi. Referindu-se la unele porunci dumnezeiesti, chiar si unii crestini, gandesc astfel: ...

"Credinţa este libera consimţire a sufletului." "Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot să-ţi vindece sufletul." "Eu nu mă mai tem de Domnul, ci Îl iubesc." "Începutul şi sfârşitul mântuirii este dragostea." "Mânia este semnul vădit al celor ce nu cinstesc pe Dumnezeu." "Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea." "Oriunde vei merge, să ai înaintea ta pe Dumnezeu. Orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi. Să nu te muţi de grabă din locul tău." "Omul care rabdă necazurile cu inimă bună şi cu mulţumire va lua cununa muceniciei." "Pentru Bine şi pentru Dreptate trebuie să cerţi pe cei răi, dar nu pentru patima mâniei." "Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, dacă l-am câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu." "Cartea mea, filosofule, este firea celor făcute şi, ori de câte ori do...

Sufletul meu dumnezeiesc si sfant, doresc sa fii bine. Harul lui Hristos sa te lumineze, sa te curateasca, sa te faca precum pe Sfanta Magdalena, a carei mana o avem aici la manastirea Simono-Petras. Este calda ca si cand ar fi vie si raspandeste mireasma de negrait. Atat har i-a dat Hristos. Mult m-am bucurat, copilul meu, pentru faptul ca ceri atat de mult sa te mantuiesti. De aceea sunt sigur ca Mirele sufletului tau nemuritor iti va darui din belsug harul Sau. Pe Preasfanta si dulcea Sa Maica sa o ai aparatoare si sa te rogi neincetat la aceasta. Sa strangi in brate icoana ei ca si cand ar fi vie, sa o uzi cu lacrimile tale precum Mironosita picioarele lui Iisus, si vei primi mangaiere simtita ca si cand ar fi alaturi de tine. Maica Domnului ajunge peste tot unde este chemata. Celui care striga la ea dupa ajutor ii daruieste cu imbelsugare harul sau. Este mijlocitoare pentru toti, deoarece s-a invrednicit sa nasca pe Domnul, sa devina Maica a lui Dumnezeu. Il tine in bratele s...

- Parinte, atunci cand ma mahnesc mult pentru vreo greseala, de pilda pentru ca am vorbit urat unei surori, oare aceasta ma ajuta? - Ajuta, dar sa iei aminte sa nu depasesti limitele. Sa te mahnesti, dar sa te si bucuri totodata pentru ca ti s-a dat prilejul sa ti se manifeste boala si s-o vindeci. Sa cugeti: “De vreme ce vorbesc urat si ma comport astfel, insemna ca exista o oarecare patima inlauntrul meu si s-a ivit aceasta ocazie sa iasa afara ca s-o vad si s-o indrept”. Fireste vei cere si iertare de la acea sora. Caderile te ajuta sa te cunosti pe tine insuti. Toate ies la suprafata si incet-incet se face lucrarea cea buna. Vezi ca si medicii dau uneori substante pentru a prilejui manifestarea simptomelor bolii si a stabili un diagnostic corect. Dau, de pilda, glucoza si dupa aceea fac analiza sangelui, ca sa vada daca a crescut glicemia. In nevointa duhovniceasca este necesar sa reperam punctele slabe ale caracterului nostru, slabiciunile noastre si dupa aceea sa incerca...

[...] nu acei copii sint vinovati pentru suferintele lor, ci adultii din generatiile trecute, asa cum si noi sintem vinovati pentru "suferintele fara vina" pe care o sa le aibe copiii, nepotii, ... nostri. Vinovatii vor raspunde in fata lui Dumnezeu. Sa avem mare grija ca prin purtarea noastra sa nu provocam direct sau indirect "suferinte fara vina" (nici macar "cu vina") semenilor de azi sau celor care ne urmeaza in linie genetica. Problema "suferintei fara vina" l-a preocupat in mod deosebit pe Dostoievski, care prin personajul Ivan Karamazov din romanul "Fratii Karamazov" aduce in fata cititorului exemple de un tragism fara seaman, in special in ceea ce priveste maltratarea copiilor dar si a animalelor. Solutia data de Dostoievski este - ca nu poate fi restabilita "armonia universala" fara ca toate pacatele lumii sa fie ispasite, multe dintre ele de cei nevinovati. Prin Aleosa Karamazov (novice la o manastire) il aduce...

Acesta este Simon, care se numeşte şi Natanael, cel ce a fost mire la nunta cea din Cana, unde a fost chemat Hristos cu ucenicii Săi şi a prefăcut apa în vin. Deci văzând Simon minunea aceasta a lăsat mireasa, nunta şi casa, şi a urmat după Hristos, prietenul şi făcătorul de minuni şi aducătorul de mireasă, şi Mirele sufletelor celor curate. El a fost cu apostolii în foişor, când s-a pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, şi umplându-se de Acesta şi înconjurând mai tot pământul, a ars toată înşelăciunea mulţimii zeilor, şi trecând prin toată Mauritania şi prin Africa a propovăduit pe Hristos. Şi după aceea mergând în Britania, şi luminând pe mulţi cu cuvântul Evangheliei, a fost răstignit şi îngropat acolo; şi precum a avut râvnă fierbinte spre Atotţiitorul Dumnezeu, a dobândit şi numele după chipurile şi obiceiurile sale. sursa: Calendar-Ortodox.Ro

Rugaciunea te face alt om. Chiar se spune despre ea ca e oglinda vietii. Atunci cand te rogi, vezi cine esti. In rugaciune, incerci sa privesti la Dumnezeu si te vezi pe tine. Prima data te intalnesti cu tine, dupa aceea cu Dumnezeu. Iar cu Dumnezeu te intalnesti in tine, nu in afara ta. Oamenii stau atata vreme in fata oglinzii, sunt asa de preocupati de infatisarea lor, se straduiesc sa arate bine. Hai sa stam si cu sufletul in fata oglinzii, sa vedem cum ne-am trezit dimineata, cum aratam, poate ne e sufletul cam botit si ar trebui sa il aranjam si pe el, sa ne aranjam caracterul, vointa, sa ne facem frumosi la suflet, pentru ziua care incepe. Sa plec frumos la drum dimineata! Iti rezolvi ziua, rezolvandu-ti starea. Iar ziua depinde de rugaciunea ta. Daca rugaciunea ta nu-i buna dimineata, si-i fuserita, si ziua o sa-ti fie la fel. Daca vrei sa rezolvi o zi inainte sa inceapa, rezolva rugaciunea, rezolva-te pe tine prin ea. Pune-ti sufletul in fata oglinzii. sursa: ramu...