„de ar fi vrut Dumnezeu ca sa-mi pui miere in bucate, miere mi-ai fi pus”

Un batran oarecare era bolnav de multa vreme si multe zile n-a mancat, nici n-a baut, iar ucenicul lui vazand ca atatea zile n-a mancat nimic, i s-a facut mila de dansul si il ruga, zicand : te rog, parinte, mananca ceva, cat de putin si ti se va mai deschide gustul si te vei mai racori din boala. Si indata facand foc, a pus de i-a gatit putina mancare. Caci avea doua vase : in unul avea putina miere, iar in altul putin ulei de canepa, pe care il tinea de multa vreme pentru candela si care era ranced, amar si imputit.

Deci, fratele voind sa ia putina miere ca sa indulceasca bucatele pe care le facuse pentru batranul sau, n-a luat seama bine din care vas sa ia si in loc sa ia miere a gresit si a luat ulei ranced si amar, si a pus in bucatele batranului sau si a dus la batranul rugandu-l sa guste. Iar batranul luand odata si gustand, indata a cunoscut greseala fratelui si a tacut, nezicand nimic. Fratele il ruga cu osardie sa mai guste macar o data sau de doua ori. Insa batranul nu mai voia sa guste, zicand : ajunge, fiule. Fratele insa, il silea sa mai guste, zicand : te rog, mai gusta, parinte, ca foarte bune bucate ti-am facut. Iata ca si eu am sa mananc cu tine. Si luand cu lingura si gustand, atunci a vazut ce a facut si cazand la picioarele batranului, i-a zis : amar mie, ce-am facut !

Iarta-ma, parinte, ca ti-am gresit si n-am stiut si in loc de miere ti-am pus in bucate ulei ranced si amar si te-am prapadit si nu mi-ai spus cand ai luat odata de ai gustat, socotind poate, ca eu inadins am facut aceasta, punand asupra mea acel pacat. Batranul i-a zis : nu te scarbi de aceasta, fiule, ca de ar fi vrut Dumnezeu ca sa-mi pui miere in bucate, miere mi-ai fi pus, iar acum ce a vrut Dumnezeu, aceea mi-ai pus. Si aceasta zicand batranul, indata s-a simtit desavarsit sanatos si sculandu-se din patul lui, a multumit lui Dumnezeu, mangaindu-l si pe ucenicul sau.

Patericul egiptean