Toma

Toma

Trecerea Luminii

transparența-nsenină,

așteptarea - ziua în noapte lungește;

prin Tine, ușa-ncuiată

- materie dezbrăcată de sine -

se înnoiește.

Frica se-ncuie

și-n Geamăn naște-ndoială,

degetul martor

în semne de cuie apasă;

dojana, floare de taină,

în inimă doare,

fără clintire,

pentru vecie - propovăduire aleasă.

Înțelesul trăit

adeverește mereu;

Toma suspină și mărturie ridică:

„Domnul meu și Dumnezeul meu!”

P. Nicandru // 14 feb. 2017