reflectoare

în palme îți topești zăpada întristării
nici zidurile nu mai apără cetatea
tremuri în ritmul inimii rugânde
în palmele umezite îți răsare-o floare

urmele cuielor
ca niște reflectoare
luminează și încălzesc a inimii cămară
învie sufletul din somnul suferinței
desenând pe harta lui grădini de îndurare

mă chemi să mergem împreună
nu zăbovesc să-ți fiu alături

îți amintești miridele de viață
nu-i numai roșu vinul
ci-i și sânge
în lacrimi strălucește-adevăratul Soare

10.10.2018 // petre-nicandru jigorea