ORIZONT ORTODOX

Cuvinte de folos din Patericul Sfântului Munte Monahul Procopie de la Chilia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, Schitul Sfânta Ana, avea mare dorință să învețe muzică, ca să-L slavoslovească și el pe Dumnezeu ca și ceilalți monahi. Dar fiindcă era puțin fals, părinții evitau să-l învețe muzică. Monahul Procopie avea de la Dumnezeu harisma de a rosti neîncetat rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, și în mâna sa cea stângă ținea mereu metanierul, de care nu se despărțea niciodată. Într-o zi, fiind foarte mâhnit pentru că nu putea afla pe nimeni care să-l învețe muzică și, preocupat fiind peste măsura de aceasta, a încetat să mai rostească rugăciunea. Mergând prin pustie, deodată s-a arătat înaintea lui un bătrân cuvios, necunoscut monahului, care i-a spus: - Frate Procopie, ce ai de ești atât de mâhnit? Ce te preocupă? Atunci monahul Procopie i-a răspuns: - Ce să am, Gheronda, vreau și eu să învăț puțină muzică și...

Timp de un deceniu, între 1945 şi 1955, părintele Arsenie Boca, considerat în prezent una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei, a trecut prin calvarul anchetelor şi al închisorilor comuniste. O serie de mărturii, ale unor foşti apropiaţi ai săi şi al celor care l-au întâlnit în detenţie, sunt păstrate până în prezent. În unele dintre ele, fostul călugăr este descris ca un personaj fabulos. Primii ani de la instaurarea regimului comunist în România l-au adus în atenţia Siguranţei naţionale pe călugărul Arsenie Boca, devenit un personaj popular în rândul credincioşilor încă de la începutul anilor 1940. În 1945, duhovnicul ajunge pentru prima dată în arest, la Râmnicu Vâlcea, fiind anchetat pentru presupuse legături cu membrii Mişcării Legionare. Anchetele şi perioadele de detenţie prin care a trecut Arsenie Boca au continuat în următorii ani, până spre sfârşitul anilor 1950, când călugărul, rămas încă în atenţia autorităţilor, a fost silit să renunţe a mai îmbrăca straie...

Pr. Ştefan Negreanu: „Cuvânt la parastasul ridicat pentru Părintele Arsenie Boca” (28.09.2021 - seara)   

Pr. Lucian Farcașiu: „Pescuirea minunată” (26.09.2021)  

"Cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata..."

[...] o spovedanie generala si curata, avand in vedere viata de pana acum, de la sapte ani pana astazi. Priviti cu atentie tot trecutul si scrieti totul pe hartie. Veti afla mult folos pentru sufletul dumneavoastra. La fel si sotul dumneavoastra. Nu numai lucrul despre care mi-ati scris, dar si orice fel de cadere, care poate sa nu fie considerata pacat, atunci cand o spovedesti, se curateste sufletul si devine luminos ca un diamant. Sa incepeti de cand erati copil; ce pacate ati facut intre opt si zece ani, intre zece si douazeci si dupa aceea. La fel si sotul dumneavoastra: lucrurile firesti, impotriva firii, pacate ce tin de munca, nedreptati, faradelegi. Toate foarte clar, fara rusine. Daca ati fost totusi la un duhovnic si ati facut acest lucru pana acum, atunci nu mai este nevoie. Gheron Iosif “Marturii din viata monahala” Vol. 2

Pr. Ştefan Negreanu: „Duminica după Înălțarea Sf. Cruci” (19.09.2021)    

Făptura cea nouă cu înnoirea minţii, care nu se mai teme de lume, de logica cruţării şi menajării de sine, de nici o sabie pământească - nu se mai teme de moarte. „Sabia" a „tăiat" mlădiţele sălbatice, „focul" a tămăduit firea de frică - nemurirea a devenit mai evidentă ca moartea. Moartea pentru cauza lui Hristos a devenit fericirea intrării în Împărăţia cerurilor. Şi nu este fericire mai evidentă ca martiriul. În slujba Botezului avem nucleul acestei evidenţe, în cele trei scufundări şi ridicări din apă, a morţii Domnului Hristos, a celor trei zile în mormânt şi a Învierii Sale. Dar acest nucleu trebuie să crească, să se dezvolte, să devie conştient şi nebiruită putere în creştin şi în lume. A nu te mai teme de „cei ce ucid trupul şi mai mult nu pot să facă nimic"(Luca 12,4), nu mai e o problemă. Suntem deci antrenaţi într-o nouă cunoaştere a condiţiei umane. E „ştiinţa mântuirii..." (Luca 1,77), ştiinţa îndumnezeirii omului. Dar până acolo e o cal...

Ma bucur, fiul meu, ca esti bine. Am vazut si greseala ta. Deoarece cu putin n-ai ajuns sa injuri, acum sa faci de doua ori metaniile pe care le aveai, timp de patruzeci de zile. Dar sa le incepi dupa Pogorarea Duhului Sfant. Si ai grija, fiul meu, ca de acum incolo sa nu-ti intre in obicei asa o lucrare a demonilor. O, copilul meu, ai grija ! Astazi lumea este foarte rea. Si diavolul seamana cugetele cele viclene pentru a slabi vointa sufletului. De aceea sa te infranezi cat poti de mult. Din prea multa mancare se nasc cugetele viclene si imaginatiile. Totdeauna, in ceas de ispita, sa alergi la Domnul nostru Iisus Hristos si la Maica Domnului. Sa ceri ajutorul sfintilor si sa te rogi. Daca diavolul te va insela si vei face vreun pacat, nu mai poti dupa aceea sa devii preot. Si ar fi pacat sa-ti para rau toata viata. De aceea, roaga-te, roaga-te cat poti de mult. Sa fugi ca de foc de gandurile rele. Sa nu le dai niciun fel de atentie, pentru ca sa nu prinda radacini inla...

Pr. Ştefan Negreanu - „Sfânta Cruce” – cuvânt după Sf. Liturghie, în sărbătoarea Înălțării Sf. Cruci (14.09.2021)    

Pr. Ştefan Negreanu: „Duminica dinaintea Înălțării Sf. Cruci” (12.09.2021)  

"Unii isi pun capat zilelor, altii isi omoara zilele." Pentru a asculta inregistrarea (8min si 39sec), porniti player-ul de mai jos: Pentru a download-a fisierul mp3, dati click aici...

E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine… Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun? Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi: Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu. A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc, să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost. Si voi oamenii sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumina şi căldura, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, să daţi ceva: dragostea, adevărul, bucuria, încrederea şi toate sentimentele nobile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici… Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru ...

Pr. Lucian Farcașiu: „Nașterea Maicii Domnului” (8.09.2021)    

Cuvant la miruit in Duminica Iertarii – rostit de Pr. Stefan Negreanu. Tine randuiala Bisericii! […] Nu ai dreptul sa existe vreo miercure sau vinere in viata ta in care sa nu postesti, pentru ca atunci inseamna ca nu iti pasa de Hristos, Cel care S-a rastignit pentru tine, a murit pentru tine, a inviat pentru tine, si ca nu vrei sa fii partas jertfei Lui si Invierii Lui. Atunci nu vei avea parte cu El. […] Pentru a asculta inregistrarea, porniti player-ul de mai jos: If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element Pentru a download-a fisierul mp3, dati click aici...

Ne spuneau noua niste frati care venisera la noi in Rait, despre un batran oarecare nevoitor, care sedea intr-o pestera mai sus de locul ce se cheama "Israel", ca asa era de treaz cu mintea, incat ori incotro mergea, sta adeseori sa-si incerce si sa-si socoteasca gandul sau, graind singur in sine: ce este, frate? Unde suntem acum? Sa luam seama! Si de-si gasea gandul sau intru preamarirea si rugaciunea catre Dumnezeu, era bine, iar de-l gasea departat intr-alte lucruri, indata incepea a se defaima si a se dosadi zicand: intoarce-te, ticaloase, degraba la lucrul tau!  Si totdeauna vorbea in sine, zicand asa: frate, aproape este vremea mergerii tale si inca nici un lucru bun in tine nu vad. Acestui batran i s-a aratat odata diavolul si i-a zis: batrane, ce te ostenesti in zadar, caci sa ma crezi ca nu te vei mantui. Batranul i-a raspuns: nu purta tu grija de aceasta, ori ma voi mantui, ori nu ma voi mantui; caci chiar de nu ma voi mantui totusi deasupra capului tau voi f...

Pr. Nicolae Tănase: „Pilda datornicului nemilostiv” (5.09.2021)    

„Hristos nu vrea ca tu să porți vreunui om ură sau supărare, sau mânie, sau să ții minte răul în nici un chip și pentru nici un lucru vremelnic.” Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea; vestejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea; înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată. Cele ce risipesc dragostea sunt acestea: necinstirea, păgubirea, defăimarea, fie că sunt îndreptate împotriva credinței, fie împotriva vieții; apoi bătăile, rănirile și cele următoare. Și acestea fie că se întâmplă cuiva personal, fie vreunuia dintre rudele sau prietenii lui. Prin urmare, cel ce stinge dragostea prin vreuna din acestea încă n-a cunoscut care este scopul poruncilor lui Hristos. Silește-te pe cât poți să iubești pe tot omul. Iar dacă nu poți încă, cel puțin să nu urăști pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta dacă nu vei disprețui lucrurile lumii. Te-a blestemat cineva? Să nu-l urăști pe el, ci blestemul și pe dracu...

Sa spui Domnului cele de mai jos: "O, Preaiubitul meu, Preadulce Iisuse Hristoase! Cine Te-a rugat pentru mine si cine s-a rugat la Tine de m-ai adus pe lume si de m-am nascut din parinti buni si credinciosi [...]? Cat de mult trebuie sa Te iubesc eu si sa-Ti multumesc pentru darul atat de mare si pentru binefacerea ce mi-ai facut? Si sangele meu de mi-as varsa pentru Tine, nu este de ajuns pentru a-Ti multumi. Si, iarasi, Preadulcele meu Mantuitor, cine s-a rugat pentru mine de ma rabzi de atatia ani, inca din copilarie pacatuind? Si nu Te-ai scarbit de mine vazandu-ma nedreptatind, furand, maniindu-ma, lacomindu-ma dupa mancaruri si dupa altele, pizmuind si toata rautatea savarsind; si chiar pe Tine, Dumnezeul meu, Te-am hulit prin faptele mele. Iar Tu, Doamne, n-ai trimis moartea ca sa ma ia in pacat fiind, ci m-ai rabdat cu multa dragoste. O, daca as fi murit, as fi ajuns in iadul cel vesnic! Cat de mare este bunatatea Ta, Doamne!" Gheron Iosif - Marturii d...

Gheronda, foarte des pierd lucruri şi după aceea îmi trebuie multă vreme ca să le caut. De ce nu-l chemi în ajutor pe Sfântul Mina, care are această „specializare”? Sfântul Mina descoperă imediat ceea ce pierdem, fără să aibă multe pretenţii. Odată, când eram în viaţa de obşte, mi-am pierdut cheile de la chilie – atunci încuiam chiliile, pentru că în mănăstire erau şi diferiţi mireni. „Nu-i nimic, mi-am spus, mă voi duce la tâmplărie”. Dar când caut, văd că lipseşte şi cheia de la tâmplărie. Merg la grajd, unde făceam samarele pentru animale, dar şi de acolo lipsea cheia. „Unde să mă duc acum?”, mi-am spus. Am aprins o lumânare Sfântului Mina şi îndată am aflat toate cele trei chei, acolo unde nici nu mă aşteptam. O lumânare şi s-a rezolvat totul! Pentru lumânarea pe care le-o aprindem, sfinţii se simt „obligaţi” să ne ajute. Cuviosul Paisie Aghioritul - Despre rugăciune sursa: doxologia.ro