Cei ce înaintează spre desăvîrşirea duhovnicească - Sf. Simeon Noul Teolog
Cînd cei ce înaintează spre desăvîrşirea duhovnicească sînt luminaţi în parte, adică primesc o lumină numai în minte, atunci ei oglindesc slava Domnului în chip înţelegător şi sînt introduşi în cunoştinţa înţelegerii şi în taina descoperirii, fiind ridicaţi de la contemplarea celor ce sînt la Cel ce e mai presus de cele ce sînt (de făpturi).
Cei ce se apropie de desăvîrşire şi nu o văd încă decît în parte sînt înspăimîntaţi înţelegînd nesfîrşirea şi necuprinderea celor ce le văd. Căci, pe măsură ce pătrund în lumina cunoştinţei, primesc cunoştinţa neştiinţei lor. Dar cînd realitatea spirituală le apare încă în chip neclar şi li se arată ca într-o oglindă şi e luminată numai în parte, ea va binevoi să se facă văzută şi mai mult şi să se unească prin împărtăşire cu subiectul iluminat, luîndu-l întreg în sine, cînd acest subiect va fi scufundat întreg în adîncul Duhului ca în sînul unui abis de nesfîrşite ape luminoase; atunci el urcă în chip negrăit la desăvîrşita neştiinţă, ca unul ce a ajuns mai presus de toată cunoştinţa.
Cînd mintea e simplă, sau goală de orice înţeles şi intră întreagă în lumina dumnezeiască, simplă, fiind acoperită de ea, nu mai are să afle altceva în afară de lumina în care este, ca să fie mişcată spre înţelegerea acelui altceva, ci rămîne în abisul luminii dumnezeieşti, nemaiîngăduindu-i-se să privească nicidecum în afară. Aceasta este ceea ce s-a spus : «Dumnezeu este lumină» (1 Ioan I, 5) şi lumina supremă şi odihna de orice vedere pentru cei ce au ajuns în ea.
Sf. Simeon Noul Teolog - Filocalia VI
