Sf. Simeon Noul Teolog - din Filocalia VI

Cel ce stă la țărmurile mării vede noianul nesfârșit de apă, dar marginea lui nu o poate vedea, ci numai o parte oarecare. La fel cel ce s-a învrednicit să privească oceanul nesfârșit al slavei lui Dumnezeu și să-l vadă în chip înțelegător, îl vede nu atâta cât este, ci cât e cu putință ochilor înțelegători ai sufletului său. 

Cel ce stă lângă mare, nu o privește numai pe aceasta, ci și intră atâta cât voiește în apele ei. Așa și cei ce voiesc, dintre cei duhovnicești, pot să se împărtășească și să contemple, prin cunoștință, lumina dumnezeiască, pe masura dorinței de care sunt purtați.

Cel ce stă la țărmurile mării, atât timp cât se află în afara apelor, le vede pe toate și privește peste noianul apelor, dar când începe să intre în apă și să se scufunde în ea, pe măsură ce se afundă, părăsește vederea celor din afară. Așa și cei ce au ajuns la împărtășirea de lumina dumnezeiască: pe măsură ce înaintează în cunoștința dumnezeiască, se scufundă tot mai mult în neștiință.

[...] Așa li se întâmplă și celor ce cresc prin sporire duhovnicească și urcă în desăvârșirea cunoștinței și a contemplației.

Sf. Simeon Noul Teolog - din Filocalia VI