ORIZONT ORTODOX

Nu te teme, nu esti singur. Singur este cel care nu stie de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toti oamenii tovarasi. Unul ca acesta si intr-o tovarasie cat se poate de numeroasa va spune, cum spun si acum unii: "Ma plictisesc! Nu stiu ce sa mai fac. Toate ma plictisesc cumplit". Acestea sunt suflete goale de Dumnezeu, cenusa fara foc. Iar tu nu esti singur, fiindca stai cu Domnul, si Domnul e cu tine. Asculta-l pe marele Pavel, apostolul neamurilor, care a fost dintr-o data parasit de toti si spune: "Nimeni n-a ramas cu mine, ci toti m-au parasit, iar Domnul a statut langa mine si m-a intarit." Si acum priveste ce nadejde vie are el in Domnul Cel viu: "Si ma va izbavi Domnul de tot lucrul rau, si ma va mantui la imparatia Sa cea cereasca" (II Timotei 4, 16-18). Vezi cat de luminos gandea si vorbea sluga lui Hristos, Pavel, in acele zile de inceput, cand in intreaga lume nu se afla nicio biserica zidita si niciun domnitor crestin? Iar astazi tot pamantul este im...

Pr. Ștefan Negreanu: „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” (29.08.2024)

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a poruncit taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelulul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata. Pentru ca se temea ca Botezatorul ar putea invia daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor decat trupul sfantului, care a fost ingropat in Sevastia. Capul a fost ingropat de Irodiada in curtea sa, la mare adancime. Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Aceasta e socoti...

Pr. Ștefan Negreanu: „Umblarea pe mare - potolirea furtunii” (25.08.2024)

Trinitas TV: Lumina celui Nevăzut. Uimitoarea Lumină și tainele întunericului supraluminos (02 05 2019) Invitat: Dr. Adrian Ștefan Cârstea, cercetător, Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară.

Păcătuit-am, săvârşit-am fărădelege înaintea Ta, făcut-am strâmbătate şi rău înaintea Ta şi nu sunt vrednic să caut şi să privesc la înălţimea cerului. Dar îndrăznind la iubirea Ta de oameni, cea negrăită, şi la bunătatea şi la milostivirea Ta cea mai presus de minte, cad rugându-mă Ţie: Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt şi-mi iartă mie mulţimea relelor mele. Nu mă lăsa pe mine să mai păcătuiesc sau să rătăcesc de la calea Ta cea dreaptă, nici să vatăm sau să întristez pe cineva; ci înfrânează toată răutatea mea şi obişnuinţa cea rea, şi pornirea dobitocească a sufletului şi a trupului, a mâniei şi a poftei. Învaţă-mă să fac voia Ta. Miluieşte pe fraţii şi pe părinţii mei şi pe toţi monahii şi preoţii de pretutindeni; pe cei ce m-au născut, pe fraţii şi pe rudeniile mele; pe cei ce ne-au slujit şi ne slujesc; pe cei ce se roagă şi ne-au încredinţat să ne rugăm pentru ei; pe cei ce ne urăsc şi ne iubesc pe noi; pe cei ce i-am vătămat şi i-am întristat; pe cei ce ne-au făcut...

Pr. Lucian Farcașiu: „Înmulțirea pâinilor” (18.08.2024)

Pr. Ștefan Negreanu: „Adormirea Maicii Domnului” (15.08.2024)

Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage. S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei. Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hris...

Pr. Ștefan Negreanu: „Vindecarea a doi orbi și a unui mut” (11.08.2024)

Inca ne spunea noua si aceasta, zicand: intr-una din zile, ne citeam noi pravila dupa obicei impreuna cu batranul meu, si citind eu psalmii, am gresit si am sarit un cuvant dintr-un psalm si n-am priceput. Dupa ce am savarsit slujba, mi-a zis batranul: eu, fiule, cand imi fac pravila si rugaciunea, atunci mi se pare ca arde foc sub mine si nu poate sa umble mintea si gandul meu incoace si incolo. Tie unde iti era mintea si gandul tau cand citeai psalmii, de ai trecut un cuvant din psalmi? Nu stii, ca in vremea cand iti faci rugaciunea inaintea lui Dumnezeu stai si cu Insusi Dumnezeu graiesti? Patericul egiptean

Vai, ce voi face oare, eu prea ticălosul, în ceasul morţii, cînd dracii vor înconjura ticălosul meu suflet, avînd scrise relele făcute de mine, cele întru cunoştinţă şi neştiinţă, cele cu lucrul şi cu gîndul, şi cerînd de la mine socoteală pentru toate acestea ? Vai mie, că şi fără alt păcat, mult sînt osîndit pentru poruncile pe care nu le-am păzit. Şi pe drept cuvînt. O, ticăloase suflete al meu, spune-mi mie, acum, unde sînt făgăduinţele Botezului ? Unde este împreunarea cu Hristos şi lepădarea de satana ? Unde este păzirea poruncilor lui Dumnezeu, unde este urmarea lui Hristos, prin virtuţile trupeşti şi sufleteşti, urmare pentru care m-am numit creştin ? Unde este făgăduinţa chipului călugăresc ? Poate va aduce înainte neputinţa trupească ? Dar atunci unde e credinţa, care aruncă toată grija la Dumnezeu, şi prin care ai fi putut muta şi munţii, dacă ai fi avut-o măcar cît un grăunte de muştar ? Unde este pocăinţa deplină, care depărtează pe om de la tot lucrul şi cuvîntul rău ?...

Vezi cum arată marea binefacere a lui Dumnezeu nu numai de la fapte, ci pornind de la asemenea nimicnicie a omului, exprimând aceleaşi idei şi în alţi psalmi cu alte cuvinte. Căci aşa cum spunea acolo: „Ce este omul de-ţi aminteşti de el sau fiul omului că-l cercetezi pe el?”, la fel şi aici. Atunci, îndoite se arată binefacerile, când şi prin fire sunt mari şi când se fac pentru cineva de nimic, de aceea intensitatea recunoştiinţei trebuie să fie pe măsura binefacerii. Vrând să înfăţiţeze acelaşi lucru profetul adaugă:  Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte a dat mie?, arătând că l-a învrednicit de asemenea dar pe omul, care este o minciună, pe cel vrednic de nimic, pe cel fără nici un preţ. Pentru toate câte mi-a dat mie. Aceasta ţine de un suflet plin de recunoştiinţă de a umbla şi a căuta să răsplăteşti ceva binefăcătorului pentru toate cele bune primite, iar după ce ai făcut totul, să nu crezi că ai dat ceva vrednic. Căci îndoită se arată recunoştiinţa, prin faptul...

Pr. Ștefan Negreanu: „Schimbarea la Faţă a Domnului” (6.08.2024)

Texte din sfinţii Părinţi Sfântul Ioan Gurădeaur : „Toate ale vieţii viitoare vor fi ziuă, strălucire şi lumină. Ziua aceea e cu atât mai strălucită ca cea de aici, cu cât aceasta e mai luminoasă ca o candelă. Atunci nu va mai fi noapte, nici seară niciodată, ci o altfel de stare, pe care numai cei ce se vor învrednici de ea o vor cunoaşte. Iar ceea ce va întrece toate acestea va fi bucuria de a petrece neîntrerupt cu Domnul, împreună cu puterile de sus. Că aceste cuvinte nu sunt podoabă goală, să mergem cu gândul pe munte, unde s-a schimbat Hristos la faţă, să-L vedem luminând cum a luminat, deşi atunci nu ne-a arătat toată strălucirea veacului viitor." (P.G. 47,291). „Trupurile celor ce au bineplăcut lui Dumnezeu vor îmbrăca atâta slavă câtă nici nu pot vedea ochii aceştia. Oarecari semne şi urme întunecoase ale acestor lucruri s-a îngrijit Domnul să ne dea atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. Acolo faţa lui Moise era luminată de atâta slavă, încât n-o puteau p...

   Acatist de multumire - Slava lui Dumnezeu pentru toate Acatist pentru cei adormiti Acatistul Domnului Iisus Hristos Acatistul Maicii Domnului Grabnic Ajutatoare Acatistul Sfintilor Brancoveni Acatistul Sfintei Cruci Acatistul Sfantului Gheorghe Acatistul Sfintei Parascheva Acatistul Sfantului Nectarie de la Eghina Acatistul Sfantului Duh pentru luminarea mintii Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului Acatistul Sfantului Antonie de la Iezer Acatistul Sfantului Calinic Acatistul Sfantului Ierarh Nicolae Acatistul Sfantului Ioan Hozevitul Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina Acatistul Sfantului Mucenic Valeriu Gafencu Acatistul Sfintei Mare Mucenite Ecaterina Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Acatistul Sfintilor Marturisitori din inchisori ...

«Vai mie, ticălosul, ce voi face ? Ce voi ajunge ? Mult am păcătuit ; multe faceri de bine primesc ; mult sînt neputincios ; multe sînt ispitele, iar trîndăvia mă ţine strîns, uitarea mă întunecă şi nu mă lasă să mă văd pe mine şi mulţimea răutăţilor mele. Neştiinţa e rea; neascultarea întru cunoştinţă, şi mai rea ; virtutea, anevoie de împlinit ; patimile, multe ; dracii, vicleni ; păcatul, la îndemînă ; moartea, aproape ; darea de seamă, amară. Vai mie, ce voi face ? Unde voi fugi de mine însumi ? Fiindcă eu sînt pricina pierzării mele. Căci am fost cinstit cu libertate şi nimeni nu mă poate sili. Am păcătuit şi păcătuiesc pururea şi sînt fără grijă spre tot lucrul bun. Nimeni nu mă sileşte. Pe cine să învinovăţesc ? Dumnezeu este bun şi iubitor de oameni, şi pururea doreşte întoarcerea la El şi pocăinţa ; îngerii mă iubesc şi mă păzesc ; oamenii, de asemenea, voiesc sporirea mea ; dracii nu pot sili pe cineva să se piardă fără să vrea, fie din negrijă, fie din deznădejde. Cine es...