ORIZONT ORTODOX

Pr. Ștefan Negreanu: „Predica de pe munte - Iubirea vrăjmașilor)” (29.09.2024)

Nimic nu obişnuieşte, zice marele Vasile, să întunece cugetarea aşa de mult, ca răutatea ; nici să lumineze mintea, ca citirea în linişte ; nici să aducă o durere mai năpraznică sufletului, ca gîndul morţii ; nici să pricinuiască sporirea nevăzută, ca ocărîrea de sine şi tăierea voilor proprii ; sau pierderea nevăzută, ca părerea de sine şi plăcerea de sine. Nimic nu pricinuieşte depărtarea lui Dumnezeu şi pedepsirea omului credincios cum o face cîrtirea ; nici nu duce aşa de uşor la păcătuire, ca zăpăceala şi vorba multă. Nu este lucru care să ducă aşa de repede la dobîndirea virtuţii, ca singurătatea şi adunarea minţii ; nici la recunoştinţă şi mulţumire, ca cugetarea la darurile lui Dumnezeu şi la răutăţile noastre. Nimic nu sporeşte facerile de bine, ca vestirea lor cu laudă ; şi nimic nu obişnuieşte să aducă mîntuire fără voie, ca ispitele. Nu este cale mai scurtă către nepătimire şi înţelepciunea Duhului cum e calea împărătească, ce se ţine departe în toate, atît de ceea ce

Pr. Marius Dărăban: „Pescuirea minunată” (22.09.2024)

Cele care pot să mîntuiască sufletul, le-a făcut mai uşor de dobîndit decît celelalte lucruri. Iar cele ce-i aduc pieire, mai greu. Astfel, sărăcia mîntuieşte mai multe suflete, iar bogăţia se face piedică celor mulţi; şi cea dintîi o poate afla oricine, cealaltă însă nu ne este la îndemînă. Pe urmă ocara, smerenia, răbdarea, ascultarea, supunerea, înfrînarea, postul, privegherea, tăierea voii proprii, neputinţa trupească, mulţumirea pentru toate acestea, ispitele, păgubirile, lipsa celor trebuincioase, lipsa celor dulci, golătatea, îndelunga-răbdare, şi, simplu, toate lucrurile care se fac pentru Dumnezeu, sînt fără piedică şi nimeni nu se luptă pentru ele, ci mai degrabă le lasă celor ce le aleg să le aibă, fie că vin asupră-le cu voia sau fără voia lor. Iar cele ce duc spre pieire sînt greu de aflat, ca bogăţia, slava, fala, semeţia, stăpînirea, puterea, neînfrînarea, multa mîncare, somnul mult, împlinirea voii proprii, sănătatea şi tăria trupului, viaţa fără necazuri, cîştiguri

Pr. Lucian Farcașiu: „Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci; Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș” (15.09.2024)

Monahul grec Mitrofan s-a născut în anul 1900 în localitatea Kerasunda din Pont. În 1921, în perioada genocidului locuitorilor din Pont de către turci, a fost omorâtă toată familia lui. El însuşi, la vârsta de 21 de ani, a fost prins şi trimis la închisoarea din Ntigiampakir, unde prizonierii lucrau la minele de cupru. Cei mai mulţi dintre ei erau condamnaţi la moarte din pricina mâncării infectate şi a condiţiilor mizerabile de trai. După câteva luni de şedere în temniţă, Părintele Mitrofan a reuşit să evadeze. Fără patrie şi familie, singurul scop al vieţii sale era să reuşească să ajungă viu la Ierusalim, ca să se închine la Mormân­tul lui Hristos. Timp de mai multe săptămâni, a călătorit descult prin munţi, ca o sălbăticiune, ascunzându-se de oameni. Îndreptându-se spre sud, a ajuns la localitatea Alep din Siria, de acolo a mers la Beirut, în Liban, după care, mergând zile întregi paralel cu ţărmul, a ajuns la portul Haifa din Palestina. Peregrinarea lui s-a încheiat

Pr. Ștefan Negreanu: „Înălțarea Sfintei Cruci” (14.09.2024)

Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: - Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335; - Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim. Sfanta Cruce a fost aflata din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in

CLICK:   La pag. 223: Tâlcuirea parabolei "Iconomului necredincios" (Luca 16, 1-9) 1. Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.  2. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom.  3. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.  4. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.  5. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu?  6. Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci.  7. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.  8. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedre

Pr. Lucian Farcașiu: „Nașterea Maicii Domnului” (8.09.2024)

Unul din cele mai cunoscute şi interesante proiecte este Podignimo Stupove („Să ridicăm turnuri de biserici”), dedicat refacerii Mănăstirii Djurdjevi Stupovi, biserică de secol 12 (patrimoniu UNESCO), distrusă de turci şi abandonată în 1689. Mănăstirea are un amplasament extraordinar şi refacerea ei este un simbol al renaşterii spiritualităţii. Aşa că în proiect s-au implicat diverse celebrităţi – muzicieni, artişti, sportivi etc. Iată câteva exemple de piese născute în cadrul acestui proiect, multe dintre ele pe versuri de Sf. Nicolae Velimirovici: Articol complet aici...

Când Mântuitorul Iisus Hristos S-a întrupat acum mai bine de 2000 de ani, poporul lui Israel dezvoltase deja o evlavie profundă pentru numele sfânt al lui Dumnezeu. Acest nume, pe care Dumnezeu l-a revelat lui Moise, a ajuns să fie socotit de evrei drept inefabil, atât de sfânt încât nu putea fi pronunțat nici măcar în rugăciune. În locul său, evreii au adoptat numele Adonai , „Domnul”; însă, cu timpul, chiar și acesta a părut îndrăzneț și astfel a devenit un obicei ca, în ebraică, Dumnezeu să fie numit Ha Shem , care înseamnă „Numele”. Pe timpul lui Iisus, numele adevărat al lui Dumnezeu era rostit cu voce tare numai o dată pe an, de Yom Kippur, „Ziua Ispășirii”, când marele preot intra în Sfânta Sfintelor din Templul din Ierusalim, iar aici, de unul singur, pronunța sfântul nume. Niciodată nu a fost atașată de numele lui Iisus vreo interdicție. Cum oare s-ar fi putut face una ca aceasta? Numele Său a fost rostit probabil de mii de ori atunci când a pășit pe pă

Trinitas TV: Comori ale Ortodoxiei. Mănăstirea Prislop (07.08.2016)

Pr. Ștefan Negreanu: „Vindecarea lunaticului” (1.09.2024)

Din ce in ce mai multi oameni din zilele noastre refuza sa traiasca intru rabdare. Daca cineva este cuprins de o boala, nu asteapta vindecarea cu rabdare, ci se revolta si isi blesteama viata. Iar daca isi aduce aminte ca exista si Biserica, vrea de la ea rugaciuni rapide pentru inlaturarea bolii. Insa cel care se afla in suferinta trebuie sa-i gaseasca sensul pozitiv, acela de a creste spiritual prin ea. Trebuie sa vada in ea un mijloc pedagogic al purtarii de grija a lui Dumnezeu de a spori in viata duhovniceasca. Sfantul Grigorie Palama spune ca dupa cum plantele trebuie sa sufere toate incercarile aduse de schimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sa rabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire. Asadar, sa nu ne revoltam atunci cand suntem in suferinta. Sa o rabdam cu credinta si sa fim siguri ca atunci cand va fi momentul potrivit, Dumnezeu o va ridica de la noi. Parintele Arsenie Papacioc ne indeam