Dumnezeu cunoaşte mai dinainte dar nu rânduieşte mai dinainte
Dumnezeu, în atotştiinţa lui, cunoaşte cu toată amănunţimea nu doar mai înainte de a se petrece, ci chiar mai înainte de facerea lumii, că cineva va săvârşi, de pildă, o crimă la vârsta de treizeci şi trei de ani. Dar omul, în libertatea voinţei lui - care este un dar al lui Dumnezeu pe care l-a strâmbat - lucrează după cum voieşte. Nu este Dumnezeu pricina, nici nu este omul predestinat pentru acest scop.
Atotştiinţa lui Dumnezeu nu ne sileşte. El păzeşte libertatea noastră, nu o nimiceşte. Ne
iubeşte, nu ne face robi, ne preţuieşte. Dumnezeu nu calcă libertatea noastră, o
ocroteşte, ne lasă slobozi. Deci, suntem răspunzători, pentru că facem ceea ce vrem
noi. Dumnezeu nu ne sileşte. Este scris şi cunoscut lui Dumnezeu că vei omorî tu
pe acest om, dar nu este rânduit de Dumnezeu s-o faci.
Cum este cu putinţă ca Dumnezeu, Care ne-a zidit din iubire nemărginită şi El
însuşi este iubire desăvârşită, şi voieşte numai iubirea, să vrea te călăuzească spre
răutate şi crimă? Îţi dă libertatea şi apoi ţi-o ia? Tu lucrezi liber, tu hotărăşti ceea ce
Dumnezeu ştie de la începuturi, fără a te constrânge pentru aceea tu eşti răspunzător.
Sf. Porfirie Kavsokalivitul
