ORIZONT ORTODOX

https://petre-nicandru.blogspot.com/2019/06/poezii-extrase-din-volumul-prin.html

TRINITAS TV Invitat: Conf. Univ. Dr. Adrian Papahagi , Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca

Trinitas TV - Realizator: Andreea Monea

Invitat: Pr. Lect. Dr. Marian Vild, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București

Pe unde vei merge, baga de seama, sa-ti inchizi mai intai usile urechilor tale. Sa le inchizi fata de toate soaptele si ispitele satanei. Sa-ti inchizi apoi usile ochilor tai. Sa nu privesti imagini pacatoase si sa nu citesti carti pline de otrava. Sa nu te duci nicaieri unde inima ta se poate otravi cu privelistea ochilor.  Sa-ti inchizi apoi usa gurii tale, ascultand de sfatul psalmistului: pune Doamne paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. Gandeste-te neincetat la cuvintele Mantuitorului Care ne spune ca pentru orice cuvant nefolositor omul va da seama in ziua judecatii. Si mai presus de toate sa-ti inchizi usa inimii tale fata de toate ispitele cele rele. Sa o lasi deschisa numai pentru Dumnezeu. Sursa: crestinortodox.ro

Și înțeleg pe fiecare zi că numai iubirea îți dă aripi și te face larg, imens (p. 7). O, Doamne, am nevoie de bucurii care să mă facă să fiu și mai spânzurat de mila Ta! Sau poate că tristețile de acum sunt tocmai bucuriile pe care le naște răbdarea…(ibidem). Sunt vinovat pentru că mă rog mai puțin decât aș vrea. Sunt vinovat, alături de mulți vinovați, de iubirea pe care n-o hrănesc cu lacrima mea (p. 15). Poemele sunt niște bucurii care au gură. Și niște lacrimi care au ochi. Și ele se văd în oglindă, cum ciugulesc oglinda și se zbat, cu penele lor, să treacă dincolo. Dar oglinda doar reflectă! În noi sunt poemele și ele ies spre oameni și spre Dumnezeu. Iar poemele care ies sunt poemele pe care inima mea le cuvântă (p. 22). Scriu acestea pentru cei care cred că rugăciunea inimii înseamnă doar fericire, doar vederi extatice, doar bucurie. Nu, rugăciunea e și concentrare, e și oboseală, e și durere, e și rezistență, e și încredere nețărmurită în Dumnezeu, cât și d...

Odată, la chilia Sfântului Spiridon din Kerkyra, care aparţine de Mănăstirea Cutlumuş, cu toate că praznicul sfântului stătea să vină, nu se reuşise să se facă încă rost de peşte şi Părinţii erau cuprinşi de îngrijorare. Călugării îi tot spuneau stareţului să cumpere cod sărat, de vreme ce n-au găsit peşte proaspăt. Stareţul însă le spunea: „Aveţi răbdare, Sfântul Spiridon ne va aduce peşte!” Şi fără încetare se ruga cu ajutorul mătăniilor. Când călugării îşi pierduseră deja răbdarea şi erau foarte necăjiţi, pentru că se apropia ora să se apuce de gătit, aud dintr-o dată cum cineva bate în poartă. Deschid, şi ce văd? Doi pescari cu două panere pline de peşte voiau să-l vadă pe stareţ. Ucenicii l-au chemat pe stareţ, însă pescarii le-au spus: „Nu acesta-i stareţul. La noi a venit un alt stareţ şi ne-a spus: «Să duceţi peştii la Chilia Sfântului Spiridon, care prăznuieşte, şi veţi primi pe ei un preţ bun. Dacă vreţi, o să vă dau nişte bani în avans».” Stareţul a priceput minun...

Părintele Arsenie Boca era numai lumină. Mărturia Doamnei Aspazia Oţel Petrescu despre Sfântul Ardealului († 28 noiembrie 1989)

Slujba de sfinţire a Bisericii Ortodoxe Române Bochia, jud. Arad, cu hramul "Pogorârea Duhului Sfânt” şi "Sfântul Ierarh Nicolae", precum şi Sf. Liturghie arhierească de Duminică, 8 octombrie 2017 . Descărcare film (5.3 GB)  aici...

Parintele Stefan Negreanu: " Hristos n-a avut unde sa-si plece capul si l-a plecat pe cruce" Pentru a asculta inregistrarea (8min si 26sec), porniti player-ul de mai jos: If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element Pentru a download-a fisierul mp3 (15M), dati click aici...

drum lung străbați înveșmântat în noapte și în plâns căutând ce încă nu cunoști ești foc ce arde fără fum suflet ce încă se silește-n trup ca într-un cuib ce-așteaptă zorii prea multe lovituri dureri ce se revoltă s-au adunat în tainița nevrutelor trăiri de ai afla o inimă pereche s-o-ndrăgești putere în cuvânt și mângâiere - suflet jertfelnic s-a împletit cu-al tău blândețe frumusețe înflorită un împreună cânt de mulțumire către Cer că drumul v-a unit în Dumnezeu 16.10.2018 // petre-nicandru jigorea

prea multe ziduri îți stau înainte privești îndurerat mulțimile de oameni istovindu-se-ntre ele încercuit îți dorești scăparea te orientezi cu greu în noaptea așternută între semeni plănuiești o evadare - prin cuvânt printre versuri te ascunzi adesea să scapi de zidurile ridicate înspre nori cioplești un lemn și scrijelești cuvinte și-ți bucuri lacrimile în dulce reverie ca părtășie cu Lumina 11.10.2018 // petre-nicandru jigorea

ești singur într-un colț de lume te pregătești să începi drumul ai învățat să-ți asculți inima știi să străbați cărări înguste lumea se vede pe sine difuz întunericul dintre raze învăluie hainele strălucitoare și vilele luxoase e un timp al cernerii te simți expulzat urci poteci de munte lași păduri de fag păduri de brad pașii se lungesc spre peștera în care vrei să petreci și auzi: nu ești singur sunt și Eu cu tine dar singur te-ai hotărât să te desprinzi de lume vino în bucuria Mea 11.10.2018 // petre-nicandru jigorea

plecați pe marea neîmplinitelor căutări adăposteam în noi adânc de suferință am țintuit nădejdea cruce pe catarg rugându-ne să afle steaua căzută prea-nainte după ce am ars tu cel mai mult corabia rămasă doar cu mine plutește cu Duhul peste ape poate va ajunge la tărâmul stelelor apuse unde toți oamenii se iubesc primindu-și stelele-nviate 10.10.2018 // petre-nicandru jigorea

în palme îți topești zăpada întristării nici zidurile nu mai apără cetatea tremuri în ritmul inimii rugânde în palmele umezite îți răsare-o floare urmele cuielor ca niște reflectoare luminează și încălzesc a inimii cămară învie sufletul din somnul suferinței desenând pe harta lui grădini de îndurare mă chemi să mergem împreună nu zăbovesc să-ți fiu alături îți amintești miridele de viață nu-i numai roșu vinul ci-i și sânge în lacrimi strălucește-adevăratul Soare 10.10.2018 // petre-nicandru jigorea

ca într-un zbor de pescăruș cuvintele noastre negrăite atinseseră sincronul celor două aripi sfiala și blândețea ta îmi alungau nemărginita înșelare învins în semeție simțeam că sunt tămăduit lăuntric înfrângere ce-aduce bucuria - urmându-ți zborul peste zare devii un foc prin stele în zbor gândit cu mine încă ești îmbrățișând acum o cruce durerea mi-o alină un cântec liniștit prin codri neumblați găsești o cale de-ntâlnire în visul meu sfințenia-ți cuvântă veșnicie un tainic dor te mută-n neuitare 9.10.2018 // petre-nicandru jigorea

Conferința „Marea Unire din Sufletele Românilor” cu Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop

- iată ai ajuns mai sus de nori de unde poți pune orice întrebări - oare de ce sunt aici? cum fac să mă dau jos? ai o scară? - ți-ai zidit un orizont mai întâi apoi zidind vertical te-ai înălțat mult deasupra lui nu te mai vezi din lume toate cele de jos redevin origine ascunzându-se-n materie iar spiritele mari se ridică peste nori - nu mă păcălești – vreau o scară ca apoi acolo jos să-mi vindec rănile să-mi construiesc cu temeinicie aripi aripi de Duh 28.09.2018 // petre-nicandru jigorea

răstignită pe propriul arc al durerii între lumină și întuneric vânezi răbdare te ții agățată de cer sperând că-ți ușurează depășirea de sine ești chemată să vii înapoi dar sensul drumului e unic iar umbrele noastre nu se mai ating lină tăcere învelindu-se-n lumină bucură-te os căzut spre cer întors spre întâlnire 18 sep. 2018 // petre-nicandru jigorea

(lui răzvan și elenei) un gând trezit de neuitare a clipei lungă liniște spărgând pe calea lunecoasă spre vecie întoarce-n mine mari bucăți de timp mugur de suflet în floare-mbrățișat prin trupul ei din univers și-n univers s-a scurs și parcă nimănui grăind un ropot de cuvinte în liniște s-a stins o lacrimă se-aprinde tot mai sus unde sferele îşi încetează glăsuirea soborul stelelor le-a-ntâmpinat venirea cu pace de altar scăldată-n har 3.06.2018 // petre-nicandru jigorea