ORIZONT ORTODOX

Pr. Lucian Farcașiu: „Înmulțirea pâinilor” (30.07.2023)

Despre Focul care arde patimile şi purifică în Lumina care luminează, există un pasaj legat de o întâmplare pe care părintele Sofronie o va trăi în 1924. În ajunul Sfintelor Paşti, după Sfânta Împărtăşanie, Dumnezeu îl cercetează în sfârşit şi îi dă să contemple lumina necreată a Împărăţiei Sale. „Am perceput-o ca pe o atingere a veşniciei divine de duhul meu. Dulce, plină de pace şi de iubire, această lumină a rămas cu mine timp de trei zile. Ea a alungat întunecimile neantului care se ridica înaintea mea. Reînviam şi, odată cu aceasta, în mine şi cu mine, lumea întreagă reînvia. Singura înrobire adevărată este cea a păcatului. Singura libertate adevărată este cea a reînvierii în Dumnezeu”. Legată de cunoaşterea sa practică a misticii orientale, această experienţă a Luminii necreate, pe care nu va înceta să o aprofundeze, îi va da părintelui Sofronie o viziune pătrunzătoare a diferitelor moduri de contemplare, divină, umană sau demonică. Discernământul său îl va face, încă de la...

Pr. Ștefan Negreanu: „Vindecarea a doi orbi şi a unui mut” (23.07.2023) 

Ajutorul hotărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat însă iarăşi bunul meu fost student, ieromonahul Arsenie de la mânăstirea Brâncoveanu . Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa, am putut face faţă unor greutăţi ce se ridicau ca munţii în calea tipăririi acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei româneşti . După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum susţine cu putere neslăbită lucrarea de tipărire.    Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în româneşte, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P.C. Sale şi de mişcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul mânăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiţiei ortodoxe şi cu mijloacele cele mai curate duhovniceşti, ale învăţăturii stăruitoare şi ale dragostei de suflete.   Pr. Dumitru Stăniloae - Filocalia II (Prefaţă la prima ediţie din 1947)

Cel ce stă la țărmurile mării vede noianul nesfârșit de apă, dar marginea lui nu o poate vedea, ci numai o parte oarecare. La fel cel ce s-a învrednicit să privească oceanul nesfârșit al slavei lui Dumnezeu și să-l vadă în chip înțelegător, îl vede nu atâta cât este, ci cât e cu putință ochilor înțelegători ai sufletului său.  Cel ce stă lângă mare, nu o privește numai pe aceasta, ci și intră atâta cât voiește în apele ei. Așa și cei ce voiesc, dintre cei duhovnicești, pot să se împărtășească și să contemple, prin cunoștință, lumina dumnezeiască, pe masura dorinței de care sunt purtați. Cel ce stă la țărmurile mării, atât timp cât se află în afara apelor, le vede pe toate și privește peste noianul apelor, dar când începe să intre în apă și să se scufunde în ea, pe măsură ce se afundă, părăsește vederea celor din afară. Așa și cei ce au ajuns la împărtășirea de lumina dumnezeiască: pe măsură ce înaintează în cunoștința dumnezeiască, se scufundă tot mai mult în neștiință. [...] A...

Pr. Ștefan Negreanu: „Vindecarea slugii sutașului” (2.07.2023)

Viaţa veşnică ni s-a arătat – viaţa veşnică „ce era de la-nceput, pe care am auzit-o, pe care cu ochii noştri am văzut-o şi mâinile noastre au pipăit-o” (I In. 1, 1). Şi cu toate acestea, în cel de-al doilea secol al istoriei descrise de Noul Testament, lumea continuă să trăiască în masă ca şi cum am fi încă în Vechiul Testament, fără nici cea mai vagă aşteptare a lui Mesia ce urmează să vină. Mai mult, nu ne ridicăm nici măcar la nivelul Legii lui Moise. Suferinţa ne învăluie din toate părţile. Văzduhul răsună de gemetele celor oprimaţi. Milioane şi milioane de oameni nefericiţi luptă, chiar dacă numai pentru o vreme, pentru a scăpa din moartea care îi calcă în picioare. Zi după zi auzim vorbindu-se de foamete, violenţe, masacre. Coşmarul n-are sfârşit. Alţii se străduiesc să găsească o cale de ieşire din întunericul ignoranţei lor spirituale: flămânzesc după adevăr. Dar atunci când acest adevăr, aparent atât de căutat, atât de dorit, se arată în întreaga sa desăvârşire ...

Pr. Lucian Farcașiu: „Despre grijile vieții” (25.06.2023)

Schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan Concomitent cu pregatirile pentru ridicarea Asezamantului de la Ierusalim, potrivit hotararii Patriarhale din 1927, de a ridica doua Locasuri romanesti in Tara Sfanta, Patriarhia Romanamai dobandeste un teren pe malul raului Iordan, nu departe de locul unde Mantuitorul primise Botezul de la Sfantul Ioan Botezatorul si Înaintemergatorul, loc ce aminteste si de trecerea lui Iosua cu Chivotul Legii, de inaltarea la cer in car de foc a Sfantului Proroc Ilie Tesviteanul, de nevointele Sfintei Maria Egipteanca, de Cuviosul Zosima, de Sfantul Gherasim si de alti sfinti care s-au nevoit pe valea raului sfant- Iordan. Acest teren, cu o suprafata de aproximativ 10.000 metri patrati , a fost achizitionat prin staruinta Protosinghelului Gherasim Luca- Delegat patriarhal, care in anul 1933 a obtinut terenul respectiv, cu unele facilitati financiare, de la guvernul Palestinei, dintr-un lot destinat comunitatilor religioase,...

Pr. Ștefan Negreanu: „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” (24.06.2023)   

Tu spui: „Îmi este greu să cred până nu văd!” Dar cu ce doreşti tu să vezi, cu ochiul sau cu duhul? Dacă vrei să vezi cu ochiul trupesc, Cel ce este mai mare ca universul ar trebui să se micşoreze şi să încapă în câmpul tău vizual mărginit. Ce, tu îţi vezi raţiunea cu ochii? Şi totuşi, te-ai supăra dacă cineva ţi-ar spune că el nu crede că ai raţiune până n-o vede cu ochii lui. Iar dacă vrei să-L vezi pe Dumnezeu cu duhul, atunci poţi să îl vezi. Fiindcă duhul omenesc e mai întins decât universul, şi fiindcă şi „Dumnezeu duh este”.     Numai că duhul tău trebuie să fie curat, fiindcă doar celor curaţi li s-a făgăduit că-L vor vedea pe Dumnezeu. Fugi cât mai repede din întunericul acesta ce ne-a pătruns în suflet ca un păianjen. Când Adam a păcătuit, el a fugit de la faţa lui Dumnezeu, dar Milostivul Făcător nu a fugit de la făptura Sa, ci S-a apropiat şi l-a strigat pe Adam: „Adame, unde eşti?” Și pe tine te strigă, de la foarte mare apropiere, oare nu auzi: „Copile, unde...

Păr. Iov Orădan: „Duminica Sfinților Români” (18.06.2023)

Dacă oamenii, rudele ți-ar face bine, ție ce cruce ți-ar mai rămâne? Deci roagă-te pentru cei ce te blestemă, fă bine celor ce-ți fac rău; celui ce-ți cere nedrept dă-i tot ce-i trebuie lui din lăcomie. Cu alte cuvinte, nu te împotrivi răului când te asuprește cu nedreptate, ca să nu calci legea iubirii de Dumnezeu și de oameni, indiferent cum sunt ei. Tu fii cum trebuie. Tu să ai grijă să nu zici rău absolut nimănui, indiferent ce nedreptate ți-ar face pentru că iertându-le toate, așa urmezi lui Iisus, așa ții împotriva firii sau mai bine zis mai presus de fire legea lui Dumnezeu – a iubirii. Cu toți sunt fiii lui Dumnezeu, chiar dacă ei tăgăduiesc asta, iar tu trebuie să știi că şi ei au un suflet de mântuit. Părintele Arsenie Boca sursa: ganduridinierusalim.com

Pr. Lucian Farcașiu: „Duminica Tuturor Sfinților” (11.06.2023)

Dar dacă judeci pe ceilalţi, dacă murmuri şi-ţi place şă-ţi faci voia ia, atunci, chiar dacă te-ai ruga mult, sufletul tău va sărăci şi vei spune «Domnul m-a uitat». Dar nu Domnul te-a uitat pe tine, tu ai uitat că trebuie să te smereşti şi pentru aceasta harul lui Dumnezeu nu sălăşluieşte în sufletul tău. El intră cu uşurinţă într-un suflet smerit şi îi dă pacea și odihna în Dumnezeu. Maica Domnului a fost mai smerită decât toţi oamenii, de aceea o slăvesc cerul şi pământul. Extras din Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Ed. Deisis , pag.   96-97 Sursa:  ganduridinierusalim.com

Pr. Ștefan Negreanu: „Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile)” 4.06.2023

Intrebat-a un frate pe un batran oarecare zicand: spune-mi mie, parinte, ce voi face ca sa ma mantuiesc? Zis-a lui batranul: pazeste, fiule, ce iti voi zice si te vei mantui. Intai sileste-te de invata psalmi si rugaciuni sufletesti catre Dumnezeu, pentru ca acelea te vor pazi de robia vrajmasului si sa nu-ti lasi pravila ta ca sa nu cazi in mainile vrajmasilor tai. Iubeste toata patimirea rea si scarba intru rabdare si se vor smeri intru tine patimile tale. Ia aminte foarte, ca intru nimic sa nu te socotesti pe tine ca esti ceva caci din aceasta iti va veni umilinta si plangere pentru pacatele tale. Pazeste-te si-ti fereste limba de minciuna, caci ea goneste frica lui Dumnezeu de la om! Marturiseste-ti toate faptele tale, toate cugetele si gandurile tale duhovnicescului tau parinte si ajutorul lui Dumnezeu te va acoperi! Sileste-te cu toata osardia ta spre lucrul mainilor tale, prin care se va salaslui intru tine frica lui Dumnezeu. Pazeste-te de vorba multa cu femeile, mai...

Pr. Lucian Farcașiu: „Sf. Părinți de la Sinodul I Ecumenic” (28.05.2023)

Astazi am primit scrisoarea ta plina de dragoste si de evlavie. Si ridicandu-mi mainile spre cer, cu caldura sufletului, cu dragoste fierbinte am inaltat spre cer glasul tainic al smeritei mele inimi : " Auzi-ma - am spus - dulcea mea iubire, Iisuse, Mantuitorul meu, Lumina cea mai presus de lumina, nascut din Tatal cel fara de inceput, cunoasterea si Adevarul, nadejdea si mangaierea mea, puterea si vartutea mea, dragostea si luminarea mea. Auzi-ma pe mine pacatosul si trimite peste sora mea lumina dumnezeiestii tale mangaieri si risipeste norii si inchizatoarea intunecatului si indureratului ei suflet. Cu stralucirea luminii Tale mangaie inima ei, pentru ca sa se micsoreze necazurile si nesfarsitele valuri ale ispitelor. Da, Doamne Iisuse Hristoase, Lumina care lumineaza rarunchii si inima omului, sufletul si trupul, maruntaiele si oasele, mintea si intelegerea si toate cele ce alcatuiesc cortul nostru cel pamantesc. Auzi-ma, Doamne, pe mine, cel ce ma rog pentru sora mea ...

Pr. Ștefan Negreanu: „Înălțarea Domnului” - la Mănăstirea Sihăstria Rarău – Hram (25.05.2023)

Pr. Lucian Farcașiu: „Duminica Orbului din naștere; Sf. Împărați Constantin și mama sa Elena” (21.05.2023)

Fericitul Augustin scrie undeva că meditaţiile îl preocupau, şi se încurca în discuţii. Vedeţi, aici discuta „omul cel vechi” cu „cel nou”, cu omul cel în Hristos. Discuta. Mie nu-mi place să discut cu omul cel vechi. Adică, mă trage pe la spate de rasă, dar îndată întind mâinile către Hristos şi astfel îl dispreţuiesc prin dumnezeiescul har, nu mă gândesc la el. Precum pruncul deschide mâinile şi se aruncă în braţele mamei sale, aşa fac şi eu. Este o taină, nu ştiu dacă aţi înţeles subţirimea ei. Când vă străduiţi să fugiţi, în lipsa harului, de omul cel vechi, îl trăiţi. Prin har, însă, nu vă mai preocupă. Există în adânc. Toate rămân înlăuntrul nostru, şi cele urâte; nu se pierd. Prin har, însă, se prefac, se preschimbă. Nu spune rugăciunea Ceasului al nouălea „ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru”? Hristos voieşte să ne unim cu El şi aşteaptă afară de uşa sufletului nostru. De noi atârnă să primim harul dumneze...

În vara anului 1898, Sfântul Nectarie, Mitropolitul Pentapolei, alungat de la mitropolia sa din Egipt și fiind pe atunci director al Seminarului bisericesc Rizarion, după mai multe umilințe și necazuri pe care le-a îndurat fără să se plângă și cu răbdare creștinească, a făcut un pelerinaj în Sfântul Munte, către care privea totdeauna cu un dor aparte și unde, după alungarea sa din Egipt, avea intenția să se nevoiască ca monah. Ajuns la Protaton, în Karyes, s-a închinat la icoana făcătoare de minuni Áxion estí , a admirat frescele lui Pansélinos și a participat la câteva slujbe ca întâistătător, unde a simțit profund străpungerea inimii, pe care o simt doar cei care merg acolo și mai ales prima oară. [...] La Katunakia și la Obștea Danileilor, Sfântul Nectarie nu le-a spus cine este, ci s-a prezentat ca un oarecare monah simplu. La un moment dat, mergând pe jos către sfințita Karulia din vecinătate, așezată într-un loc accidentat, i-a descoperit unui pustnic cine era....

Păr. Ștefan Negreanu: „Duminica Samarinencei” (14.05.2023)

privești prin rotundul de piatră cerul oglindit de adâncuri vezi zboruri de păsări deasupra de nori nu știi dacă ești vie sau ultimul zbor te-a ridicat și pe tine aerul mângâiat de Lumina ce vine din ce în ce mai aproape îți alină durerile atâtor dorințe ale pierzării vasul din care bei tresare când auzi o voce spunându-ți: dă-mi să beau e început de timp vechiul timp deschide porțile încuiate ale memoriei cel nou întoarce popoare înspre apa vie ce-și trage izvorul din El și îți curge prin inimă /P.N.

Păr. Lucian Farcașiu: „Vindecarea Slăbănogului de la Vitezda” (7.05.2023)