ORIZONT ORTODOX

plecați pe marea neîmplinitelor căutări adăposteam în noi adânc de suferință am țintuit nădejdea cruce pe catarg rugându-ne să afle steaua căzută prea-nainte după ce am ars tu cel mai mult corabia rămasă doar cu mine plutește cu Duhul peste ape poate va ajunge la tărâmul stelelor apuse unde toți oamenii se iubesc primindu-și stelele-nviate 10.10.2018 // petre-nicandru jigorea

în palme îți topești zăpada întristării nici zidurile nu mai apără cetatea tremuri în ritmul inimii rugânde în palmele umezite îți răsare-o floare urmele cuielor ca niște reflectoare luminează și încălzesc a inimii cămară învie sufletul din somnul suferinței desenând pe harta lui grădini de îndurare mă chemi să mergem împreună nu zăbovesc să-ți fiu alături îți amintești miridele de viață nu-i numai roșu vinul ci-i și sânge în lacrimi strălucește-adevăratul Soare 10.10.2018 // petre-nicandru jigorea

ca într-un zbor de pescăruș cuvintele noastre negrăite atinseseră sincronul celor două aripi sfiala și blândețea ta îmi alungau nemărginita înșelare învins în semeție simțeam că sunt tămăduit lăuntric înfrângere ce-aduce bucuria - urmându-ți zborul peste zare devii un foc prin stele în zbor gândit cu mine încă ești îmbrățișând acum o cruce durerea mi-o alină un cântec liniștit prin codri neumblați găsești o cale de-ntâlnire în visul meu sfințenia-ți cuvântă veșnicie un tainic dor te mută-n neuitare 9.10.2018 // petre-nicandru jigorea

Conferința „Marea Unire din Sufletele Românilor” cu Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop

- iată ai ajuns mai sus de nori de unde poți pune orice întrebări - oare de ce sunt aici? cum fac să mă dau jos? ai o scară? - ți-ai zidit un orizont mai întâi apoi zidind vertical te-ai înălțat mult deasupra lui nu te mai vezi din lume toate cele de jos redevin origine ascunzându-se-n materie iar spiritele mari se ridică peste nori - nu mă păcălești – vreau o scară ca apoi acolo jos să-mi vindec rănile să-mi construiesc cu temeinicie aripi aripi de Duh 28.09.2018 // petre-nicandru jigorea

răstignită pe propriul arc al durerii între lumină și întuneric vânezi răbdare te ții agățată de cer sperând că-ți ușurează depășirea de sine ești chemată să vii înapoi dar sensul drumului e unic iar umbrele noastre nu se mai ating lină tăcere învelindu-se-n lumină bucură-te os căzut spre cer întors spre întâlnire 18 sep. 2018 // petre-nicandru jigorea

(lui răzvan și elenei) un gând trezit de neuitare a clipei lungă liniște spărgând pe calea lunecoasă spre vecie întoarce-n mine mari bucăți de timp mugur de suflet în floare-mbrățișat prin trupul ei din univers și-n univers s-a scurs și parcă nimănui grăind un ropot de cuvinte în liniște s-a stins o lacrimă se-aprinde tot mai sus unde sferele îşi încetează glăsuirea soborul stelelor le-a-ntâmpinat venirea cu pace de altar scăldată-n har 3.06.2018 // petre-nicandru jigorea

gându-mi rătăceşte-n veşnicii tăcerea-mi sfâşie esenţa firii un licurici de viață mai pâlpâie în mine mi-e tot mai noapte și mă doare și totuși inima-mi vibrează odihnă așteptând tăcerii întreb fără cuvinte bezna moartă niciun răspuns - muțenie abisală mă rog îmi amintesc minunea trăită împreună și te visez așa precum erai pământu-mi lăcrimează Lumina ne vânează 2.06.2018 // petre-nicandru jigorea

un foșnet viu de adevăruri peste pădurea gândurilor rătăcite sosește zburând în flux vindecător să crezi atunci când nu mai crezi candoare și palme iubire și ură răscolesc țărâna de care se lipesc dar te apleci și simți ca ai ajuns în tine o ploaie de iertare încolţește în inimă un cânt al Învierii pentru a doua palmă obrazul întorcând și-i spui că o iubești 1.06.2018 // petre-nicandru jigorea

în cuget ești aievea privitor străbați pustiul dinlăuntru sub soarele ce-l arde nisipul păcatelor rănește ființa vârtejul de-ncleștare îți înrobește viul se apropie ieșirea la râul vieții și apa se întoarce... Iordane, ce ți-e ție? pornești să-L strigi lăuntric pe Iisus și lumea începe a-nvia ceasul rotește àcele-napoi iar florile în muguri se întorc și ca un vultur cu tinerețile-nnoite spre cerul inimii îți iei avânt în zbor de regăsire 30.05.2018 // petre-nicandru jigorea

cordonul singurătății încinsă cu cordonul singurătății lumea e în adormire cu privirea spre centru alungi pustiul din seara de azi și de mâine timpul s-a contractat până la punctul zero iar gravitația și-a uitat menirea focul cuprinde celula se aude respirația accelerată a gardianului care se predă nu fuge nimeni peste linia roșie ceata îngerilor sporește îmbrățișezi lumea revenită în singurătatea inițială te doare golul rămas în trupul ei în locul unde-i era inima 18.10.2018 // petre-nicandru jigorea

ramura s-a rupt o ramură frunzele se albesc când singurătatea strălucește înlăuntru tău nu mai plecăm niciodată să vedem sfârșitul lumii materia a devenit liniște aștept să petrec la capătul Învierii 17.10.2018 // petre-nicandru jigorea

Trinitas TV - Credință și Cultură Azi Invitat: Sorin Lavric, scriitor

căzută mai jos decât pietrele ce te-ar lovi din zbor îți vezi noianul rănilor nevindecate și-ai vrea un suflet nou pe care să-l pui zălog de diamant părul îți lucește mângâiat de soare imaginile vieții curg șuvoi acum mai proaspete ca roua te uiți la cer neștiind că Ceru-a coborât nu-L vezi e dincolo de pietre osânditorii-călăi s-au interpus blocând Lumina „cel fără de păcat să arunce cel dintâi piatra” nu mai e timpul lor cuvintele eliberează pietrele rămân pe jos mireasma e a izbăvirii scriind cu degetu-n nisip numele ți-l scrie-n cartea vieții 12.10.2018 // petre-nicandru jigorea

Iata, ai invatat ca esti pamant, sarac si gol. Acum cere de la Cel ce poate sa rezideasca firea, sa te imbogateasca. Si fie ca iti daruieste putin, fie ca iti daruieste mult, fii recunoscator binefacatorului tau. Si nu ravni la cele straine ca la ale tale. Cu suferinta si cu lacrimi vei primi harul. Si iarasi cu lacrimi de bucurie si cu multumiri, cu frica de Dumnezeu vei reusi sa-l pastrezi. Cu caldura si zel este atras, in timp ce cu raceala si nepurtare de grija se pierde. Nimic mai mult nu-ti cere Hristos pentru ca sa-ti dea darurile Sale cele sfinte, decat sa recunosti ca tot ceea ce este bun este al Lui. Si sa compatimesti pe cel care nu are. Sa nu-l judeci pentru faptul ca nu are: ca este pacatos, viclean, guraliv, hot, desfranat, pervers sau mincinos. Daca dobandesti aceasta cunostinta n-ai sa mai judeci niciodata pe nimeni, chiar daca ai sa-l vezi ca pacatuieste de moarte, deoarece ai sa spui imediat: "Hristoase, nu are harul Tau, de aceea pacatuieste. Daca pleci si ...

Pictorul terminase tabloul, care îl reprezenta pe Iisus în faţa unei uşi. Şi-a chemat prietenii pentru a le auzi părerea. Toţi au admirat tabloul, frumuseţea şi blândeţea chipului lui Iisus, atitudinea lui solemnă în faţa uşii întunecate. Toţi erau încântaţi şi aveau numai cuvinte de laudă, când unul a spus: – Maestre, mi se pare că lipseşte ceva uşii. Ea n-are clanţă, cum se poate intra? Pictorul a răspuns: – Uşa, la care bate Iisus, se deschide numai pe dinlăuntru. sursa: marturieathonita.ro